Iașul înseamnă în primul rând Palatul Culturii. Într-un sondaj făcut cu ceva ani în urmă, Palatul era primul nominalizat de peste trei sferturi dintre cei întrebați ce cunosc din Iași. Iar edificiul era viu până și în imaginația celor care nu ne-au vizitat vreodată „dulcele târg”. Nu e de mirare că planurile de reamenajare urbană a orașului au început cu zona Palatului Culturii. Acum vreo două săptămâni, municipalitatea a prezentat proiectul de reconfigurare și reamenajare a zonei, așa cum a rezultat dintr-un sondaj online făcut printre ieșeni. Experimentul în sine este util, pentru că îi implică pe cetățenii care se vor bucura, la urma urmei, de această amenajare. Zona Palatului este însă doar una dintre numeroasele puncte în care Iașul trebuie redesenat. Așadar, unde ar trebui intervenit pentru a redesena Iașul?
Esplanadă de izbeliște
Zona centrală a Iașului a rămas, cu excepția ansamblului Palas, practic la fel ca până în 1989. Înlocuirea asfaltului de pe bulevardul Ștefan cel Mare cu piatră cubică și închiderea a jumătate din acesta traficului rutier a reprezentat doar un început timid de reconfigurare urbană. Axa reprezentată de esplanada cuprinsă între Teatru și Mitropolie a rămas nefructificată urban. Se știe că Teatrul a fost așezat cu spatele spre strada Cuza Vodă tocmai pentru a uni simbolic centrul cultural cu centrul spiritual al Iașului. Reamenajarea esplanadei este absolut necesară și va trebui să ia în calcul acest lucru. În timp, esplanada s-a transformat într-un fel de mică pădure sălbatică în chiar inima Iașului tocmai pentru că a lipsit o idee clară de amenajare a ei. Arhitectul care va putea gândi o reamenajare a esplanadei pentru a oglindi atât spiritualul, cât și culturalul, va merita un premiu. Până acum, s-a propus o deschidere a ei, prin defrișarea copacilor de tot soiul plantați acolo, cu menținerea doar a aliniamentului de platani. Ideea permitea atât legarea Mitropoliei de Teatru, cât și desfășurarea spectacolelor în aer liber organizate de Opera Română sau a slujbelor religioase. Iar proiectul a fost abandonat.
Zonă irosită
Tot în zonă a rămas neamenajată esplanada „de la Cub”. Inițial, în anii ’80, se dorea construirea acolo a unui bloc care să mărginească bulevardul de cealaltă parte față de blocul Cina. Descoperirea ruinelor i-a făcut însă pe edilii comuniști să ezite. Prea erau frumoase pentru a fi rase cu buldozerul. Provizoriu, s-a făcut protejarea lor cu o placă de beton, urmând ca soluționarea urbanistică să fie făcută ulterior. Vorba lui Napoleon însă, nimic nu este mai etern decât provizoratul. Au trecut 30 de ani fără ca proiectul inițial să fie realizat. Se dorise transfomarea zonei într-un parc, iar a ruinelor într-un muzeu urban. Cubul, completat cu sticlă reflectorizantă, ar fi jucat rolul unui luminator pentru interior. În Cub ar fi fost montat un glob luminos, pentru a spori spectaculozitatea zonei în timpul nopții. Proiectul a fost abandonat.
Refacerea grupului statuar
Cum baltă a rămas și ideea de redesenare a parcului din fața Casei Cantacuzino, actualul Palat al Copiilor. În 2008, când Iașul a sărbătorit a 600-a sa aniversare, începuse ceva, prin amenajarea unei hărți florale a României. S-a bucurat de succes între ieșeni, locul intrând pe lista punctelor care trebuie vizitate și fotografiate. Din păcate, în anul următor florile au fost lăsate să se descurce singure, iar acum nimic nu mai amintește de harta din 2008. Redesenarea ei s-ar putea face ușor, iar parcul reamenajat pentru a-l face mai atractiv ca loc de promenadă. Poate ar fi necesară și repararea nedreptății făcute grupului statuar al voievozilor, amplasat în parc. Inițial, el se afla în fața bisericii Prapa Doamna, pe strada Păcurari, fiind mult mai vizibil decât acum. Mutarea s-a făcut în 1970, amplasamentul actual fiind considerat atunci ca fiind provizoriu. Iar provizoratul s-a permanentizat, grupul rămânând într-o poziție care nu-l avantajează. Poate ar fi de dorit și readucerea grupului în starea sa inițială. Puțini știu că printre cei 8 voievozi se aflau și regii Carol I și Ferdinand. Au fost înlocuiți cu ocazia mutării, cu statuile lui Ioan Vodă cel Viteaz și Petru Rareș.
Copoul, maximă urgență
Plămânul verde al Iașului și principala zonă de promenadă, Copoul, este și el în suferință. Parcul Copou arată cam cum arăta de la bun început și nu este necesară o reconfigurare a sa. Parcul Expoziției însă, este departe de ce ar putea fi. Nimic nu mai amintește acum de parcul amenajat în 1923 pentru a găzdui prima Expoziție agricolă, viticolă și de industrie casnică a Moldovei întregite. Din parcul inițial a mai rămas doar treimea centrală, partea din vale fiind sacrificată pentru construirea stadionului, iar cea din deal a fost transformată în parcul Institutului „Petru Poni”. De mult se vorbește de mutarea stadionului și a închisorii în altă zonă. Spațiul astfel eliberat ar putea fi redat Parcului Expoziției, Copoul devenind astfel complet verde. Aceasta este însă o idee pe termen lung. Pe termen scurt, s-ar putea, foarte simplu, desființa gardul dintre parc și Institutul „Petru Poni”, ceea ce ar dubla aproape suprafața parcului. Acest lucru nu ar afecta funcționarea institutului, iar aleea cu castani ar deveni axul central al Parcului Expoziției, nu o simplă alee la marginea lui.
Plăci explicative
Câteva plăci comemorative ar aminti vizitatorilor că actuala Casă a Vânătorului este o replică a Hanului Ancuței, crama Chirițoaia reproduce Bolta Rece, fântâna arteziană din fontă este cea mai mare din țară și unul din primele monumente de for urban din Iași, iar arcul de triumf reproduce Arcul vechii Academii Mihăilene.
În imagine, curtea Teatrului Național. În loc s-o pună în valoare, directorul a transfomat-o într-un loc de depozitare, într-o debara gigantică în aer liber. Nu-i ok așa, domnule director!
