Andrei Postolache, sărbătorind primele adeziuni la profilul său de candidat. La cules de semnături

După ce un cetăţean cu spirit vigilent, supranumit Cap de porc, le-a tăiat celor de la Pentru Iaşi elanul înregistrării ca partid politic, liderul formaţiunii clandestine, Andrei Postolache, a început campania de strângere de semnături necesare candidaturii sale ca independent la Primăria Iaşului. Ca să fie mai cu moţ decât ceilalţi concurenţi, pe lângă corturile amplasate în diferite colţuri ale oraşului, Postolache a pus la dispoziţie o variantă online de descărcare a formularelor de semnături. Deocamdată, campania merge greu, ieşenii neînghesuindu-se la dat cu subsemnatul, fapt care l-a făcut pe IT-istul corporatist să gândească strategii alternative.

  • Uff, merge atât de naşpa cu amărâtele alea de semnături, încât mă gândesc foarte serios să apelez la baza mea de date strânse cu atâta muncă în off – shore-ul din Panama. Am acolo vreo 70.000 de semnături electronice ale tuturor mahărilor din lumea asta, contabilizate cu grijă de amicul meu Vasile, hacker de nădejde din diaspora. Totuşi, dacă verifică cineva de la Biroul Electoral listele de semnături şi dă peste Lionel Messi, David Cameron sau, doamne fereşte, Vladimir Putin? Poate că ar trebui, totuşi, s-o iau mai uşor. Mai bine sparg nişte conturi de email de prin Bularga sau Metalurgie, ca să-mi completeze lista cu datele personale ale alegătorilor mei care, vai, sunt atât de virtuali!
  • Am impresia că ieri l-am văzut pe Cap de porc, dar nu sunt foarte sigur. Era la raionul de carne din Piaţa Alexandru, dar nu mai ştiu dacă în calitate de cumpărător sau de produs proaspăt, cu analizele veterinare făcute la zi. Oricum, mi-am adus aminte de scandalul iscat de individul ăsta. Mă gândesc că, dacă eram musulman, îl puteam da lejer în judecată pe un tip supranumit Cap de porc. O asemenea hărţuire şi discriminare n-ar fi fost tolerată de forurile europene.
  • Văd că mai mulţi colegi candidaţi privesc cu teamă sondajele care urmează să apară curând. Cică unii, dacă nu trec de pragurile de 5 – 7%, au de gând să se retragă din cursă şi să susţină pe alţii, mai bine poziţionaţi. Chiar nu înţeleg de ce au astfel de prejudecăţi. Chiar dacă Super Mario e un joc super demodat, eu îl joc în continuare. Totul pentru fun. Chit că am rămas printre cei 1% care mai râd de peripeţiile dragului de Mario, nu l-am părăsit pentru FIFA 2016. Cât despre dischetele mele Verbatim, ce să mai spun? La urma urmei, atâta timp cât ai o cotă de popularitate un pic mai mare decât a primei variante de Tetris, eşti obligat să-ţi joci şansele până la capăt!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *