Anton Doboş, pregătit să preia din zbor funcţia de preşedinte PNL Iaşi. Doboş tort, desert prezidenţial

Decolarea bruscă a lui Marius Bodea de pe pista prezidenţială a organizaţiei județene a PNL i-a năucit pe liberali. Singurul șef pe funcție a rămas Anton Doboș, interimarul de la organizația municipală. Pentru Anton Doboş, noua funcţie, chiar şi temporară, îi oferă ocazia să-şi sporească vizibilitatea, deja întreţinută prin comunicate de presă pe care le transmite zilnic. Mai multe despre trăirile de preşedinte ale lui Doboş, aflăm din jurnalul său personal.

  • Uf, deja nu-mi mai văd capul de treabă! După multiplele şi arzătoarele probleme pe care trebuia să le rezolv ca deputat, a mai venit şi pacostea asta de funcţie prezidenţială! Dar chiar trebuie să le fac eu pe toate în partidul ăsta? Eu înţeleg că sunt cel mai înţelept şi mai experimentat din această mică organizaţie de provincie, dar câtă meserie poţi fura de la un senior precum sunt?
  • De când cu funcţia asta de şef, nu mai ştiu ce subiect să abordez în presa locală. Am scris despre toate, de la reabilitarea clădirilor din centrul istoric până la amplasamentul Spitalului Regional de Urgenţe, am devenit un renascentist al comunicatelor de presă, iar acum, parcă aşa, deodată, responsabilitatea şefiei mă apasă şi simt o cenzură în vorbe. Ca să parafrez din mircea badea (căruia, iată, îi scriu numele cu minuscule, să nu creadă duşmanii că sunt vreun fan de-al lui) trăiesc în biroul de preşedinte şi asta îmi ocupă tot timpul.
  • Nu mai am timp de fleacuri, de sfaturi date alegătorilor, de idei grandioase pentru măruntul oraş de provincie care este Iaşul. A venit vremea marilor proiecte în cadrul filialei, să facem o treabă bine gândită, că mâine, poimâine vin alegerile şi noi nu suntem în stare să facem o listă de cumpărături în Kaufland, darmite o listă de candidaţi la parlamentare.
  • Partea proastă e că numirea mea în această onorantă funcţie a picat fix în perioada concediilor, drept pentru care nu pot aduna nici măcar doi neuroni la masa negocierilor. E drept, am întâlnit pe holuri câţiva membri ai organizaţiei care, după cum felul ceremonios în care mă salutau, păreau că s-ar fi oferit imediat să discute pe această temă, dar, după părerea mea, tot nu s-ar fi întrunit cvorumul intelectual necesar unei convorbiri de asemenea nivel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *