Pamflet 100%: Nani a declanşat Operaţiunea Vietnam

Cel mai cunoscut brand al Iaşului, compania Antibiotice SA, are planuri mari de extindere pe mapamond. Într-o primă fază, societatea va deschide o reprezentanţă în Vietnam, apoi vor urma parteneriate cu companii din Etiopia, Sudan, Kenya, Uganda şi Tanzania. Pentru a se asigura de succesul acestei investiţii masive, directorul Ioan Nani a efectuat o vizită incognito în ţările cu pricina, consemnând câteva date în jurnalul personal.

  • Am aterizat cu bine la Hanoi, Vietnam. După mai multe experimente culinare nefericite întreprinse în avion, la ieşirea din aeroport am resimţit o criză de indigestie extrem de presantă. Am luat un pumn de Imodium, dar fără efect. Translatorul meu mi-a reamintit că sunt în ţara orezului, un tratament minune pentru suferinţa mea. După o cură de orez, au urmat şapte zile la capătul cărora a trebuit să caut Dulcolaxul prin bagaje. Dar tot băştinaşii m-au tratat, servindu-mi trei mese pe zi de ardei iute fiert în frunze de palmier. Mă întreb sincer dacă oamenii ăştia au nevoie de medicamentele mele.
  • Ieri am căutat toată ziua un spaţiu pentru reprezentanţa Antibiotice. Ăştia au nişte clădiri mai mici decât un flacon de aspirină. Mă gândesc să mai deschid şi nişte farmacii prin pieţele din Hanoi. Deşi, în loc să intre la farmacie pentru Algocalmin, băştinaşii iau de la taraba de alături două legături de opium şi le trece durerea de cap.
  • În Etiopia am ajuns la miezul zilei. Era atât de zăpuşeală, încât am dat jos câteva kile până la hotel. Clar, nu le poţi vinde nici un fel de produs de slăbit.
  • Am fost prin provincie. M-am lămurit, nu au nevoie de Vitamina D pentru fixarea calciului în oase. Cele mai bune stabilizatoare ale calciului din zonă par a fi belciugile din nas, gât, urechi. Prin urmare, pică şi varianta unor medicamente pentru afecţiuni ORL.
  • Azi noapte am dormit în coliba primitoare a unui şef de trib din Tanzania. Pe la miezul nopţii, m-a trezit un strănut înfiorător. Entuziasmat la gândul că voi putea plasa primele tablete din noua generaţie de aspirine, am ieşit afară, să caut pacientul răcit cobză. Într-o secundă, a înghiţit toate cele 720 de caşete. Pentru un leu cu guturai, s-a descurcat destul de bine, neavând nevoie nici măcar de un pahar cu apă.
  • La finalul şederii în Africa, pregătisem câteva injecţii cu Penicilină, convins că voi da gata sfatul înţelepţilor unui trib din Uganda. Numai că un grup de tineri rebeli de peste drum le-a tratat durerea în gât injectându-le câteva săgeţi înmuiate în sânge de rinocer. Unul n-a mai tuşit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *