Încă una rece. Și Ikea ne dă cu flit, o cotește spre Cluj?

Nu știm cum se face, dar de câte ori ne aruncăm ochii pe vreo hartă sau pe știri din presa locală din alte județe, ne aducem aminte de vorbele românești legate de capra și găina vecinului. Știm cu toții că găina vecinului este întotdeauna mai grasă, iar de capra lui nu putem spune decât că-i urăm din toată inima să moară de infarct. Astea-s omenești. Dar ce te faci dacă de jur-împrejur nu vezi decât găini dolofane și capre care rânjesc la tine peste gard? E paranoia sau mania persecuției? Sau, mai simplu, chiar așa e?

Business perfect
Că tot ziceam de găini grase, o astfel de pasăre de curte pare să fi prins, pentru a câta oară, Cluj-Napoca. Acum vreo câteva săptămâni, suedezii de la Ikea au anunțat că vor să mai deschidă un magazin în România. Au deja unul în București, vând în draci și s-au prins că pot să vândă încă mai mult. În fond, însuși modelul lor de afacere este unul imbatabil. Vii la magazin, pleci cu trei cutii de scânduri, o pungă de șuruburi și un caiet cu instrucțiuni, iar acasă îți asamblezi singur biblioteca. Nu te chinui cu transportul ei, nu trebuie să le dai „de-o țuică băieților” să te ajute să o urci la etajul cinci. Mă rog, știți ideea. Pentru magazin e comod, că depozitezi mai ușor alea trei cutii decât o bibliotecă, pentru cumpărător e comod, că mai ușor cară singur cutiile alea și se joacă de-a cuburile Lego pentru adulți.

Al doilea magazin
Ce nu se știe, așa cum se și întâmplă de regulă cu astfel de firme mari, e unde își vor face suedezii noul magazin. Unii zic de un al doilea magazin în București, dar ipoteza e puțin probabilă. Nu prea au obiceiul ăsta. Cât ar fi Bucureștiul de mare, un depozit suficient de mare asigură marfa necesară, fără a mai fi nevoie de încă unul. Cert e doar că suedezii sunt siguri că pot vinde încă o dată pe cât vând acum. Întrebarea e unde? Așa că orașele importante din țară au început să se agite pentru a le arăta suedezilor că merită să se oprească la ei.

Oferta Clujului
Consiliul Județean Cluj le-a oferit imediat terenul căutat. Ba, încă pe alese. Cea mai la îndemână variantă ar fi fost parcul industrial Tetarom III din comuna Jucu: un km distanță față de calea ferată, 15 km față de aeroport, 27 km față de DE 60 București – Budapesta – Viena sau 37 km față de autostrada A3 București – Cluj-Napoca – Oradea. Ca nu cumva să se supere suedezii că au mult de mers, clujenii au și început să le promită că mai caută un teren, mai aproape de Cluj-Napoca, mai aproape de aeroport, mai aproape de șoseaua de centură, mai aproape de autostradă. La o adică, mai aproape de cazino, de grădina botanică, de biserică, de orice ar vrea. Numai să vină.

Inventariere clară
Unde e Iașul în ecuația asta? Păi, tocmai asta e partea proastă: nu e. Acum 8-9 ani, se vorbea că Ikea vrea să vină la Iași. Oraș mare, cumpărători mulți. A venit criza, iar suedezii și-au amânat planurile de extindere. Doar că, așa cum s-a mai întâmplat de zeci de ori în trecut, Iașul nu este în stare să-i primească. A trecut aproape un deceniu în care nimeni nu și-a bătut capul să identifice terenuri disponibile pentru potențiali investitori. Ar fi extrem de simplu ca autoritățile locale să facă o inventariere clară, să identifice loturile mari, compacte, pe care le deține și chiar să facă estimări a sumelor necesare pentru prelungirea până la acele parcele a șoselelor și a rețelelor de utilități. În așa fel încât în momentul în care un investitor potent, dispus să se stabilească la Iași și să creeze locuri de muncă, le-ar bate la ușă să știe exact ce i-ar putea oferi.

Putem compensa
Într-adevăr, Iașul are marele handicap al absenței unei legături rutiere spre vestul țării. Pentru aprovizionarea unui magazin la Iași, suedezii de la Ikea ar trebui să-și care marfa până la București, de unde să urce pe DN 2 până la Pașcani, pentru a veni apoi la Iași. E complicat, într-adevăr, așa că le-ar fi mai comod dacă ar face magazinul undeva prin Ardeal. Bun, dar tocmai de asta ne-am fi așteptat ca oficialitățile noastre să se dea peste cap pentru a-i convinge. Dom’le, n-avem autostradă, dar uite numai ce teren fain ți-am pregătit! Gazon, apă, gaz, electricitate, platforme de beton, tot ce-ți dorește inima. Și avem și-o țuică precum nu se mai găsește nicinde! Doar veniți la noi!

N-avem ofertă
Firește, negocierile cu un investitor străin nu se poartă într-un mod atât de simplist. Iar oferirea unor avantaje sună a trafic de influență. Pe de altă parte, nu am auzit de niciun primar care să fi fost chemat să dea raportul în fața procurorilor DNA pentru modul în care a reușit să „agațe” un investitor. Nici n-am auzit ca pe fostul primar din Miroslava să-l fi luat la întrebări cineva pentru că i-a curtat pe americanii de la Delphi sau pe actualul, că le-a pus terenul necesar în brațe. Un investitor din categoria Delphi, Ikea, Lear sau Continental nu are nevoie decât de un teren cu acces la utilități și la o arteră importantă de transport. De restul se ocupă el. Vine repede, de îndată ce i se oferă ce are nevoie. Bineînțeles, pleacă la fel de repede, pentru că și împachetatul este rapid, după cum au văzut tot clujenii, când le-a plecat Nokia. Doar că ardelenii au reușit să compenseze repede dispariția finlandezilor. Noi încă nu am învățat nici să-i aducem.

Vor să producă mobilă și în România
Din informațiile care au „transpirat” în presă, se pare că suedezii de la Ikea intenționează să ridice, tot la Cluj, și o unitate de producție. Adică, concret, să fabrice mobilă în România. În acest caz, beneficiile Clujului ar fi mult mai consistente însemnând atât sute de locuri de muncă în producție cât și impozitele aferente care vor merge la bugetul local.

În zece țări
Faptul că Ikea vrea să-și deschidă bază de producție în România e confirmat și dintr-o a doua sursă. Ziarul Financiar (www.zf.ro) a scris miercuri: „IKEA România, compania care operează magazinul lanţului suedez IKEA din Capitală, şi-a extins activitatea cu mai multe coduri CAEN, printre care <<Fabricarea de mobilă pentru birouri şi magazine>>, conform unui document din Monitorul Oficial. Astfel, IKEA face <<pe hârtie>> primul pas pentru a produce în România, în condiţiile în care grupul suedez are deja producţie de mobilă prin divizia IKEA Industry în zece ţări: China, Franţa, Ungaria, Lituania, Polonia, Portugalia, Rusia, Slovacia, Suedia şi SUA. Cele mai mari cinci ţări producătoare pentru IKEA sunt Polonia, Rusia, Slovacia, Portugalia şi Suedia, conform site-ului companiei suedeze. Producţia de mobilă ar putea fi următoarea pe listă a grupului IKEA, care este prezent în retailul de mobilă (IKEA România), în dezvoltarea imobiliară (Vastint), dar şi în businessul cu păduri (IRI Investments). IRI Investments a ajuns la 46.700 de hectare de pădure în România.

5.000 hectare la Iași
Ikea a ajuns într-adevăr și la Iași, dar nu cu magazinul sau cu fabrica, ci cumpărând pădure. Acum mai puțin de-o lună Ziarul de Iași a scris că IRI Investments, parte a grupului suedez IKEA, a cumpărat 12.800 de hectare de pădure în Iaşi şi Neamţ, potrivit anunţului oficial al companiei. Din cele aproximativ 13.000 de hectare de pădure achiziţionate recent de IRI Investments, peste 5.000 de hectare sunt în judeţul Iaşi, pe raza Ocolului Silvic Podu Iloaiei. Mai precis, pădurea respectivă este amplasată la limita dintre comunele Popeşti, Mădârjac şi Dumeşti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *