Prin comparație cu aurul verighetelor pe care tocmai le-ați pus la amanet pentru a vă plăti întreținerea, petrolul este poreclit „aurul negru”. Pădurea, „aurul verde”. Posibil să mai existe și alte tipuri, pe care noi însă nu le știm. Ce ne miră totuși este că într-o țară eminamente agrară, cum se spunea pe vremuri, nu există o poreclă pentru aurul reprezentat de pământ. Poate pentru că negru precum cernoziomul este deja petrolul. În orice caz, pământul este o sursă de bogăție pe care mulți au început s-o redescopere, după două decenii în care era aproape jenant să mărturisești că te ocupi cu agricultura.
Donaţia, o modă
Din acest proces nu putea, firește, să lipsească taman Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, beneficiara unei zestre de-a dreptul impresionantă. În 1935, Facultatea Agronomică din Chișinău deținea, din diverse donații particulare, 25.000 ha de teren în toată țara. Mutată la Iași și măritată cu Institutul nostru Agronomic, facultatea basarabeană a venit cu tot cu zeste. Care zestre s-a adăugat celei deja existente. La acea dată, donarea de terenuri către instituțiile de învățământ agricol era o adevărată modă printre marii proprietari. La Iași, numele unor boieri precum Vasile Adamachi, Haralambie Vasiliu sau Dan Bădărău au fost doar câteva dintre cele ale donatorilor.
Revendicări
Firește, venirea comunismului a însemnat deposedarea și a universităților de terenurile pe care le aveau, iar studenții au început să învețe la tablă cum arată păpușoiul, dacă nu știau deja de acasă și să vadă cartoful în mediul său natural doar prin noiembrie, când erau scoși în „practică agricolă”, pentru a recolta ce rămăsese să putrezească în câmp. Abia la orizontul anilor 2000 a apărut posibilitatea ca instituțiile de învățământ să-și revendice vechile proprietăți, iar USAMV nu avea să facă excepție. Procesul de retrocedare în sine a fost o adevărată epopee, cu un titlu de proprietate pe aproape 10.200 ha în Ialomița emis chipurile, fără să-l fi văzut nimeni, anulat pe șest și înlocuit cu doar 6.000 ha, și alea împrăștiate în vreo cinci trupuri, prin tot județul, cu procese și tot scandalul care însoțește de regulă astfel de acțiuni. Până la urmă, Universitatea a reușit să se facă stăpână pe aproape 12.000 ha în balta Ialomiței, inclusiv luciu de apă și terenuri necultivabile și alte 211 ha la Ciortești, ca mărunțiș.
Arendarea
Nu s-a pus niciun moment problema ca USAMV să-și exploateze singură moșia. Stațiunea Didactică din Copou și biobaza Facultății de Zootehnie erau arhisuficiente pentru practica studenților. Așa că moșiile au urmat cel mai firesc drum: arendarea și concesionarea. Fără niciun efort din partea Universității, miile de hectare s-au transformat într-o sursă sigură de venituri pentru instituția de învățământ ieșeană. Acum doi ani, din concesionări și închirieri de terenuri agricole și spații deținute, USAMV a încasat 6,48 milioane lei, sumă ce a reprezentat 20% din veniturile proprii. Mai arătați-ne o universitate care să obțină atâția bani dintr-o singură sursă, fără a face practic nimic. Spre comparație, din taxele percepute de la studenți s-au obținut doar 4,56 milioane lei. Acest lucru a permis USAMV ca, din 2011 încoace, să aibă constant venituri proprii mai mari decât alocațiile de la bugetul de stat. Bună afacere cernoziomul, nu?
