Doboş, un deputat ce munceşte din greu, confecţionând origami din discursuri de carton

Experţii în zoologie spun că, atunci când n-au ce face, anumite mamifere se scarpină până le iese o bubă. Ciudatul sindrom pare să-l fi afectat şi pe Anton Doboş, deputat ieşean care, secătuit de idei privind niscaiva iniţiative legislative, s-a gândit că ar fi util să intre în grevă japoneză pentru a solicita alocarea de fonduri pentru înfiinţarea Spitalului Regional de Urgenţe Iaşi, trecând peste faptul că sursele de finanţare sunt asigurate deja din bani europeni. Elanul protestatar al lui Doboş nu se opreşte însă aici, el având şi alte avânturi revoluţionare, după cum reiese şi din jurnalul său personal.

„Am căutat toată casa o banderolă albă. Peste tot găseam doar elastice pe care le foloseam pentru a ţine bine legate teancurile de bani. Iniţial, am vrut să-mi pun banderola pe frunte, întocmai ca Rambo, dar ăla n-a avut treabă cu japonezii, ci cu vietnamezii. Stând la birou în timp ce-mi confecţionam banderola, m-am gândit că e nasol că acest mod de protest a fost inventat taman de japonezi. Păi, oamenii ăştia se duc cu noaptea-n cap la locul protestului, respectiv la slujbă. Şi eu ce-o să fac? Să mă duc la şase dimineaţa în Parlament? Să fiu numai eu şi femeile de serviciu? Cred că ar fi mai bine să adopt altă formă de protest. Poate chiar o grevă a foamei. Cu ocazia asta mai ţin şi dietă. Dar, totuşi, chiar să nu mănânc deloc? Unde s-a mai pomenit parlamentar să nu mestece nimic? Nu se poate. Nu mă voi mai putea duce la talk-show-uri, ceea ce ar fi dezastruos. Oare să încerc o grevă parlamentară? N-ar fi rău. Stau acasă şi protestez privind pe geam. Dar îmi vor pune ăştia absent la serviciu şi mă lasă fără diurnă, fără indemnizaţie, fără salariu, aoleu! Să mă trezesc peste câţiva ani că nu pot lua o pensie ca lumea doar pentru că am făcut pe nebunul cu o amărâtă de grevă parlamentară? Nu ştiu ce să fac. Or fi bune Urgenţele alea, dar parcă e mai urgentă pensia mea. Ce alte forme de protest or mai fi, dom’le? Parcă aş încerca o grevă a tăcerii. Mă duc în Parlament şi stau ca mutul. Da, asta era! Doar ridic şi cobor mâna, ca poliţistul de la rutieră în intersecţie. Dar asta fac deja, fir-ar să fie! Uff, uite, vrei să protestezi şi n-ai la îndemână nici o cale mai acătării. Eu cred că alegătorii mei nu mă merită, zău aşa. Dacă le-ar fi păsat de lupta mea, ar fi venit la cabinet şi ar fi purtat ei banderola aia pe braţ, din solidaritate. Iar eu mi-aş fi văzut de treabă, că mai sunt şi alte chestii pentru care merită să protestezi. De pildă, de ce n-au băgat gogoşi la bufetul Parlamentului. Păi, vor să murim de foame?”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *