Dovadă fără tăgadă: infrastructura le-a schimbat viața

Acum ceva ani, pe când România abia bătea la ușile Europei, Comisia Europeană a lansat așa-numitele programe de preaderare, prin intermediul cărora ni s-au dat niște bani, nu foarte mulți, pentru diverse proiecte, ca să ne deprindem cu modul de lucru al Uniunii Europene și cu toate procedurile aplicate de acestea. Printre ele, s-a numărat și programul Sapard, din care Iașul s-a înfruptat cât a putut. Banii au ajuns în alimentări cu apă care s-au dovedit ulterior inutile, pentru că apa din zonă nu era potabilă sau în asfaltări de drumuri comunale, care arătau ciudat, ca panglici fine de asfalt care porneau deodată dintr-o intersecție cu un drum județean pietruit și plin de gropi. La o tăiere de panglică de-a curmezișul unui drum de prin Bârnova, președintele de atunci al Consiliului Județean a avut supriza ca localnicii să-i reproșeze asfaltul, pentru că era vară și le frigea tălpile goale cu care erau obișnuiți să umble prin praf. Cum e situația de acum? Cum s-a schimbat județul în ultimii ani?

Evoluție clară
Între timp, s-au scurs vreo 10-12 ani, iar drumul de asfalt a devenit aproape obligatoriu, dacă un candidat mai vrea să prindă voturile alegătorilor. Oamenii au apucat să iasă, „făcând” Italia sau Spania și au început să vrea și ei o țară ca afară. În plus, pe măsură ce agricultura a început să se facă și altfel decât cu sapa și plugul tras de cal, fermierii au început să pretindă și ei drumuri, pentru a putea să-și vândă marfa. În unele comune au început chiar să se asfalteze și drumurile de exploatare, tocmai din acest motiv. Iar diferența dintre o comună prin care trece un drum asfaltat și una legată de lume printr-un drum pietruit sau, mai rău, unul din asfalt, dar ciuruit, a început să se vadă.

Scurt și bun
Iar diferențele pot fi făcute chiar și de cele mai mărunte aspecte. Hai să ne gândim de exemplu la drumul Iași – Vaslui. Cum, care? Dumneavoastră, dacă aveți treabă în reședința județului din sudul Iașului, pe unde mergeți? Aveți două variante. Una înseamnă să urmați drumul județean, prin Dumbrava, Bordea, Grajduri, Scânteia, Rebricea, Podeni, Cănțălărești și Mărășeni. A doua, înseamnă drumul național, prin Păun, Schitu Duca, Coropceni, Solești și Văleni. Nu am pus întâi drumul județean din întâmplare. Este exact primul traseu recomandat pe distanta.ro. Pe drumul județean, ai de mers 66 km. Pe cel național, 79 km, dar ca durată, tot o oră și câteva minute ai de mers. Firesc, pe drumul național se circulă mai rapid decât pe cel județean.

Diferențe
Dacă mergi însă pe așezate, fără multă grabă, nu poți să nu remarci diferența dintre cele două trasee. Dacă nu ne-ar fi teamă că exagerăm, am spune că ai impresia că mergi prin țări diferite. Satele așezate de-a lungul drumului național au rămas aceleași de acum zece ani. Cele de pe drumul județean, parcă au înflorit în ultimii ani. Mai multe case noi, mai multe șantiere deschise și parcă și mai multă bogăție. Iar aici intervin factorii mici care fac diferența. Drumul național este făcut pentru tiruri, iar pe DN 24 circulă mai ales camioane grele. Nu pot intra pe drumul județean, pentru că nu are capacitatea portantă necesară și s-ar lăsa cu amenzi. Vor, nu vor, tot pe național merg. Mașinile mici preferă drumul județean, unde șoferii au mai puține emoții. Diferența dintre un șofer de tir și unul de mașină mică este că al doilea oprește mai des pe traseu. Mai să-și cumpere un pachet de țigări, o pauză de dezmorțire și de băut o cafea, mai un popas pe lângă un vânzător ambulant de pe marginea drumului, dintr-astea. Firește, o comună nu se îmbogățește din asta. Cel mult, proprietarul unui magazin mixt va avea bani să-și repare gardul.

Calcul efectiv
În schimb, drumul județean asfaltat le permite localnicilor să-și vândă mai ușor producția în piețele din oraș. De cealaltă parte, fermierii din preajma drumului național, vând marfa mai degrabă cu ridicata, adică mai ieftin. Iar diferența contează. Raportând veniturile proprii ale comunelor străbătute de drumul național la numărul de locuitori, respectiv veniturile corespunzătoare de pe drumul județean, ajungem cam la aceleași cifre: aproximativ 270 de lei de persoană, anual. Sunt venituri mici obținute din impozitele locale, dar mai trebuie luat în calcul un mic aspect. Drumul județean trece prin Ciurea și Grajduri, iar comunitățile rome de acolo nu contribuie cu nimic la bugetul local. Dacă scădem populația romă din total și reface calculele, constatăm că veniturile locale pe locuitor în cazul drumului județean devin cam cu un sfert mai mari decât cele din comunele străbătute de drumul național. Adică deja vorbim de o diferență semnificativă. Nu prinde rău să ai un drum județean asfaltat ca lumea prin preajmă, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *