Învăţământ de rahat… bacalaureat pe măsură

Cam mult caz se face pe seama rezultatelor la examenul de bacalaureat din acest an! Iar a căuta vinovaţi în toată povestea asta ar fi o prostie. Pe scurt, ăsta e nivelul… Pe undeva, ministrul Educaţiei, Funeriu, a cam sărit calul, atât în privinţa subiectelor alese pentru examen cât şi în privinţa supravegherii candidaţilor. Mie unul mi se pare o nebunie să ameninţi nişte elevi cu puşcăria pentru că au fost prinşi cu o fiţuică, pe de o parte. Pe de altă parte, hai să nu pornim de la premisa ca toţi elevii înscrişi la BAC copiază. Poate că ar trebui organizat examenul în aşa fel încât să nu tratăm elevii ca pe nişte hoţi potenţiali. Să zicem că nişte comisii de evaluare orală ar scuti pe toată lumea de această umilinţă. Dar asta ar însemna pentru minister nişte bani de cheltuială în plus, ceea ce acest minister condus de papagalul Funeriu nu cred că ar scoate.

***

M-am uitat şi eu pe unele subiecte. Frate, au fost subiecte grele, mai ales alea de matematică! Nu au fost uşoare nici alea de la română. Deci, hai să fim corecţi până la capăt! Atât profesorii cât şi elevii ştiu foarte bine că, mai ales în ultimul an, nu s-a prea făcut şcoală în România. Profesorii, bărbieriţi la salarii, mai mult au mimat că predau, fiind preocupaţi de greve şi manifestări de protest. La rândul lor, elevii au lăsat-o şi ei mai moale. Care va să zică: pază plus subiecte grele, plus simulacru de şcoală, toate dau egal dezastru la BAC. Ce atâta mirare?!

***

Există o mentalitate păguboasă în România conform căreia dacă nu faci o facultate în viaţă nu eşti bun de nimic. Total greşit! Avem prea mulţi absolvenţi de facultate care nu se pricep la nimic, drept pentru care nu-şi găsesc de lucru potrivit calificării lor. Mult mai rezonabil era ca programa şcolară să desfiinţeze discipline care nu ajută la nimic în viaţă, dar să încurajeze specializări în funcţie de aptitudini. Faptul că ai luat un examen de bacalaureat şi că ştii să rezolvi o integrală nu-ţi ajută la nimic în viaţă dacă-ţi scoţi câştigul zilnic din comerţ sau vânzând pizza. La fel, nu văd de ce ar trebui ca destinul unui tânăr care vrea să facă o universitate tehnică sau Conservatorul să fie determinat de aptitudinile sale în critica literară.

***

Din 1990 încoace, învăţământul românesc a fost reformat într-atâtea rânduri încât nimeni nu mai ştie la ce să se aştepte de pe un an pe altul, dară-mi-te o dată la patru ani! Întreg şi eu, ca prostul, dacă tot nu am fost în stare să reformăm învăţământul românesc în 20 de ani, de ce nu am lua ca model un sistem care funcţionează deja cu succes, cum este cel finlandez sau scoţian? Vă spun eu! Pentru că nu rentează! Încep să cred tot mai tare că există interese obscure care vor să ne transforme într-un popor de vite, ori mai degrabă în papagali apţi să recite strofe întregi din Eminescu, dar fără a înţelege nimic din ele!



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *