Jurnalul unui om de afaceri: există viaţă şi după impozit (III)

“Bârfa de Iaşi” vă prezintă câteva fragmente din ceea ce ar putea fi jurnalul intim al unui om de afaceri din oraş.

– Am fost şi eu prin Palas săptămâna trecută, la Târgul de joburi. Băusem nişte cocktailuri interesante la un bar de fiţe din zonă şi aveam chef să văd nişte mutre oropsite în căutarea unui loc de muncă. Mi-am aşezat mai bine nodul la cravată, mi-am pus ochelarii Saint Laurent şi am intrat în vorbă cu câteva june, spunându-le într-o română stricată că reprezint cea mai mare companie de recrutări din lume, Vlowjobs. Vreo două – trei tipe, din categoria entry – level, mi-au lăsat nişte cv-uri, urmând să le caut eu, mai târziu, pentru interviu. Aş fi racolat mai multe, dar voiau full – time, ori tot ce le puteam eu oferi era o prestaţie party – time.

– Amanta mea, Nataşa, m-a bătut la cap toată vara trecută să fac nu ştiu ce test de paternitate. M-am dus frumos la un cabinet, am dat sânge, după care i-am dat vânt Nataşei. Ieri m-au trecut toate sudorile. Am găsit în cutia poştală un plic mare, alb, pe care scria mare, cu albastru: DNA! L-am desfăcut cu dinţii, pentru că mâinile îmi tremurau prea tare. Înăuntru, o foaie cu antetul „DNA Parental Test”. Noroc cu vecinul academician care m-a lămurit că ADN-ul românesc e DNA pe englezeşte. Uşurat, i-am făcut cinste lui dom’ profesor cu o croazieră în Caraibe.

– În plin scandal Microsoft, cred că sunt singurul om de afaceri care stă liniştit. Am fost suficient de deştept să-mi iau licenţa în carmangerie, nu în Windows.

– Nu mai merg de mult timp personal la licitaţii, dar luna viitoare mă duc la Târgu Frumos, special să pun mâna pe nişte active ale Avicolei Iaşi, fosta proprietate a lui Gigi Becali. Normal că nu mă apuc de crescut găini, doar că vreau să fiu şi eu un fel de descendent al lui nea Gigi, idolul meu. Mă gândesc că, dacă îi cumpăr câteva coteţe, e ca şi cum am deveni rude de sânge. El, rege de Pipera, eu, baron de Leţcani.

– Citeam ieri o statistică potrivit căreia salariile celor din Banat au crescut cu vreo 8-9%, în timp ce în Moldova au rămas neschimbate. Ce nu înţeleg statisticienii e că aici e o problemă foarte simplă de toponimie, combinată cu un cunoscut proverb românesc: banul la Banat trage.

– Am emoţii pentru duminică, ziua primului tur la prezidenţiale. Cred că mă voi duce la vot după lăsarea întunericului, să nu mă vadă duşmanii că umblu cu chestii din astea şi să facă mişto de mine. De fapt, încă nu sunt chiar foarte hotărât dacă voi merge sau nu. Decât să pun ştampila pe buletinul de vot, într-o cabină obosită, ca toţi mocârţanii, nu mai bine stau tolănit în birou şi pun ştampila pe un cec cu numele candidatului? (va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *