Jale mare printre liberali, după ce o instanţă judecătorească a decis să le salte de sub tălpi sediul central de pe b-dul Ştefan cel Mare. Motivul e cât se poate de firesc, magistraţii considerând că spaţiul din Podu Roş e suficient de încăpător pentru marile idei şi proiecte pe care PNL le ticluieşte pentru Iaşi. Da, dar una era să ai sediu în buricul târgului, cu vedere la bulivard, monşer, pe unde se plimbă lumea bună, şi alta e la intersecţie zgomotoasă, cu tramvaie şi autobuze foind toată ziua şi care nu te lasă să te concentrezi la problemele comunităţii. Întrucât pe Ştefan cel Mare fuseseră cazaţi pedeliştii reformaţi ulterior în liberali, a fost demn de interes să aflăm nostalgiile foştilor locatari ai sediului.

• Iată că s-a meritat şpaga pe care cu destulă largheţe am oferit-o lu’ tanti Jeni, femeia de serviciu, pentru a nu mătura deloc pe sub colţul mochetei din dreptul ficusului de la fereastra biroului meu. În sfârşit, după atâţia ani de despărţire, am regăsit sub şipca parchetului poza cu autograf de la distinsul domn preşedinte Traian Băsescu, tătucul nostru democrat şi liberal într-unul singur. Ce frumos scrie în colţul fotografiei, printre zimţi şi pata de şampanie: “Pentru Mitică Oprea, acest intelectual fin ca rose-ul de Budureasca. Cu drag, Traian”. Off, ce buchet de amintiri… Cu melancolia orhideei, Dumitru Oprea.
• Rămâi cu bine, lăcaş provincial al zeului de la Cotroceni. Iaca, drumurile noastre s-au despărţit de mult, dar tot îmi este dor de praful în ochi pe care-l aruncam electoratului şi care, iată, încă se păstrează pe masa de şedinţe, semn că tanti Jeni, cuprinsă şi ea de melancolie, nu prea şi-a mai făcut treaba. Nu-i nimic, avem un nou partid pe care să-l facem praf, PMP! Am pornit împreună, continuăm împreună! Cu ambiţie, Petrică Movilă.
• Normal, îmi este dor de toate încăperile astea în care, seara târziu, după ce pleca şi ultimul membru, rămâneam şi exersam dansul pinguinului pe biroul preşedintelui. Ehei, era la modă Emil Boc, oamenii ştiau să se distreze pe la mitingurile caraghioase de protest. E drept, am încercat să fac acest dans minunat şi într-un bar, dar nu mai avea acelaşi farmec. Dacă pot spune aşa, am dat-o în bara de stripăr. Dar asta e, a trecut. Adio, PDL, vorba lui nea Traian, bine am venit în PNL! Cu tupeu, Dragomir Tomaşeschi.
• Unde naiba e chitanţierul cu cotizaţiile? Băi, un lucru nu poţi lăsa în sediul ăsta, că dispare imediat! Mai bine că l-aţi închis, că iar m-apucă toţi dracii! Fără regrete, Marius Spânu.