Părăsit de coledzii din nenumăratele comitete şi comiţii, dintre acestea, cele mai babane fiind Colegiul Medicilor şi UMF Iaşi, profesorul Vasile Astărăstoae trăieşte o adâncă şi înnegurată depresie. Pentru a-şi mai alunga din gândurile prăpăstioase şi a se trezi din lenevia anonimatului, fostul rector al şcolii ieşene de medicină cochetează cu scrisul aşternut gingaş în paginile jurnalului personal.

– M-am întâlnit ieri cu un fost student care m-a întrebat dacă mai predau disciplina de Etică Medicală. I-am răspuns că deja am predat-o, pe proces verbal de predare – primire întocmit la plecarea din Rectorat.

– Câteodată, mă întreb cum de un medic legist ca mine a ajuns să aibă probleme cu legea. Paradoxal, nu? Eu ştiam că legistul e un om obsedat de respectarea legii. Pe de altă parte, mă uit în DEX şi văd definiţia medicului legist: “medic însărcinat cu lămurirea unor aspecte medicale care interesează justiţia”. E clar, uite de aia am intrat în bucluc. Trebuia să mă fac ortoped sau balneolog! Măcar aş fi ştiut cum să-mi tratez frica care mi-a intrat în oase la vederea procurorilor.

– Mă gândesc să-mi deschid un cabinet particular, să am şi eu o posibilitate de a mai socializa, de a mai cunoaşte oameni noi. Dar, având în vedere că sunt specializat pe anatomie patologică, nu prea am comunicat cu pacienţii mei. Rar dacă mai deschidea unul gura, dar i-o înfăşuram rapid într-o bandă de tifon. Totuşi, din ceva tot trebuie să trăiesc, să-mi câştig măcar diurna de universitar scăpătat. Cred că aş putea să-mi ofer serviciile de consultant unei firme de pompe funebre, să-i asigur că, din punct de vedere medical, mortul de la groapă nu se mai întoarce.

– Aseară am râs cu poftă, gândindu-mă cum au vrut unii să mă bage la răcoare. Naivii, mai rece decât în subsolul medicinii legale nu poate fi decât în Siberia, ori eu aş putea spune că sunt mai călit decât Putin atunci când vine vorba de frig rusesc.

– Uneori, îmi vine să-mi construiesc în subsolul vilei un laborator în care să creez un nou Frankenstein. Un mutant genetic, rod al altoirii gradului şi influenţei profesorale cu tupeul şi jecmăneala şmenarului de bulevard. O creatură cu cap mare şi buzunarele şi mai mari, asta dacă preferă cashul. L-aş folosi pe personaj ca model de studiu în primul an de facultate, să ştie studenţii la ce să se aştepte pe holurile care duc spre decanate.