Nu ştim pe la alţii cum e, dară prin dulcele târg tare mai avem plăcerea de a ne bate singuri cuie în talpă şi când nu ne întreabă nimenea de sănătate. Cam aşa ar sta lucrurile şi cu transportul ieşean în comun, ăsta muribund de-a binelea, unde, de voie, de nevoie, s-a reuşit trecerea lui pe o firmă fără datorii, care să mai permită câte o cârpeală, pe ici pe colo. Cel puţin din punctul de vedere al dotărilor, Iaşul a început să mai mişte câte ceva, prin achiziţia de autobuze noi, chiar și turcisme, cum au fost numite de unii.

Că varianta luării prin credit nu e cea mai bună, o ştim cu toţii. Mai bine ar fi pe proiecte europene, dar şi aicea e o problemă. Dincolo de faptul că nu prea mai are cine să le facă, pe proiectele europene banii vin la Sfântu aşteaptă.

Or, onor junii liberali, ce le spun acuma ieşenilor: ia mai bine răbdaţi voi vreun an-doi prin frig, cu rablele din târg, până luăm noi nişte autobuze nou-nouţe, cu nişte bani care or să vină când o da Domnu`. Iar exemplul care ni se aduce în vedere este cel al sucevenilor, care tocmai vor să să îşi înnoiască parcul auto cu vreo 20 de autobuze electrice, de ultimă generaţie.

Noi, unii, ne întrebăm cam câte autobuze electrice i-ar trebui Iaşului şi de câţi bani am avea nevoie pentru asta. Mai mult, prin Iaşi a circulat nu demult un autobuz electric în probe, iar şoferii au cam strâmbat din nas. Căci, la Iaşul celor şapte coline, pe dealul Copoului călătorii erau mai-mai să se dea jos să-l împingă de la spate. Că una-i dizelul şi alta-i bateria încărcată la priză,, când ai de dus în spate vreo 50 de plătitori de bilet. Dar, nu-i bai. Poate că unora le place transportul public aşa cum îi. Adică să se modernizeze, dar să nu se schimbe nimic. Că ei oricum nu circulă cu autobuzul, ci cu maşina lu tata.