Firma familiei lui Adi Acostoaiei, cel care a candidat din partea PDL atât la alegerile locale pentru CJ din 2012, cât și câteva luni mai târziu la cele parlamentare din partea ARD (adică același drac), a prins la finele anului trecut un contract cu o instituție subordonată a Consiliului Județean și, ulterior, un alt contract, tot direct, chiar cu CJ. De fapt, o mare parte din afacerile firmei familiei lui Acostoaiei (în acte nevastă-sa pare vioara întâi) se leagă de instituții ale statului
Se știe că statul nu dă niciodată faliment. Bine, cu excepția vreunui stat gen Zimbabwe, da’ ăla nu se pune. Pentru o firmă privată, adevărul ăsta este sfânt. Iar dacă mai punem la socoteală și un mic spate politic și un vârf de cuțit de inspirație, apoi drumul spre afaceri înfloritoare este deschis. Mișcarea asta a prins-o din zbor Adi Acostoaiei, fiul unui fost angajat al Consiliului Județean. Care, culmea, ce să vezi: a prins niște contracte la CJ, fără licitație. Dar povestea e mai colorată, hai s-o lămurim.
Cinci ani de chinuri
Adi Acostoaiei a pornit greu. Da’ greu de tot! Și-a deschis o firmuliță de servicii de publicitate, Ad Media Group încă din 2005. Noroc că tată-su încă lucra la CJ ca șef de serviciu, că altfel murea de foame. În 2007, abia ajunsese la o cifră de afaceri de 79.000 lei și un profit de fo’ 6.000 de leuți pe tot anul. Adică tot atât cât câștiga și un șomer stând acasă și crănțănind semințe la meciurile Stelei Mizil. Criza era să-l dărâme. În 2009, a adus de-acasă 43.000 de lei ca să acopere pierderile firmei. În 2010, încă nu-și dăduse seama ce are de făcut.
Primele contracte cu statul
În 2011 s-a prins de schema cu statul. El, membru PDL, anul – preelectoral. Fler de manager cu șase ani vechime deja? Inspirație de a căuta contracte la dușmanul de clasă? Nu știm încă, dar dacă vă interesează, mai săpăm și vă dăm detalii. Un contract cu Primăria Amara, primar PSD: 177.000 lei pentru promovarea proiectului “Amara, izvor de sănătate, tărâm de recreere”. S-au crucit și amărăștenii ialomițeni (da, Amara este în județul Ialomița), la ce naiba trebuie reclamă unei stațiuni care oricum își recrutează clienții printre pensionari și sindicaliști? Niște pliante trase la Xerox ar fi fost de ajuns. Încă 81.000 de lei au venit tot așa, de la Horezu, cu primar PDL. Da, Horezu, ăia cu farfuriile de lut cu un cocoș pictat pe ele. Zona Depresionară Horezu a fost promovară de i-au mers fulgii. Chiar, ați auzit vreodată expresia asta: “Zona Depresionară Horezu”? Nici noi, dar banii de promovare s-au păpat. Scor final? Cifră de afaceri de 1,2 milioane lei în 2011, de șase ori cât în 2010. Criză? Vezi să nu!
Coincidențe…
Anul 2012 a reprezentat un pas înainte: contracte cu instituții centrale. Coincidență, probabil, dar Ad Media a semnat trei contracte cu aceeași instituție, numită, țineți-vă bine: Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția Muncii. Dacă ați fost atenți, ați auzit de instituția asta când cu accidentul din Muntenegru, că trebuiau să facă ea o expertiză. Dacă nu, n-ați pierdut mare lucru. Ei, INCDPM-ul ăsta avea nevoie să organizeze niște seminarii în domeniul construcțiilor în Regiunea Nord-Est, aia de Sud-Est, București-Ilfov, Muntenia-Sud, Centru, Sud-Vest… Fo’ 420.000 de lei în total, fără zecimale, adică o treime din cât avea să fie cifra de afaceri pe anul respectiv. Contractele au fost semnate după ce au venit la putere USL. Probabil simplă coincidență, dar în luna în care se semna ultimul contract, noiembrie, îl regăsim pe Adi Acostoaiei candidat din partea ARD (adică el din partea PDL) în colegiul 2 Tomești. Tot acolo candida și Relu Fenechiu, șeful PNL Iași. Nu că ar fi avut cine știe ce emoții, dar o mână moartă nu strică dacă vrei să fii sigur că ieși deputat. Și mână moartă a fost amicul nostru. Dacă însăși candidatura lui n-ar fi fost o glumă proastă, am fi zis că a luat o bătaie soră cu moartea. Cum altfel poți să-i spui când iei 14% din voturi, sub scorul electoral oricum execrabil al formațiunii care te-a trimis în luptă, iar contracandidatul tău strânge de aproape cinci ori mai multe?
Încredințare directă
Se știe însă că orice șut în partea dorsală este un falnic pas înainte. Adi Acostoaiei și-a jucat disciplinat rolul de sparing-partner. Fără veleități politice nici atunci, nici acum, Adi a continuat să facă ce știa mai bine: bani cu statul, după metoda reciproc avantajoasă “statul dă, privatul ia”. Patru zile de închiriere a unor corturi pentru Festivalul de Traducere a Banului Public făcut de CJ i-au adus un mizilic de 112.400 de lei. Fără licitație, că deja termenul ăsta este depășit. Revelionul l-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și cu teșchereaua plină. După directorul Muzeului LIteraturii, a fost rândul președintelui CJ să-l servească pe Adi din partea PNL cu un contract: 103.000 lei pentru publicitatea proiectului Golia 2. Licitație? Ei, da’ încredințarea directă ce are, câtă vreme este vorba despre un om de încredere? Ce lucrări se mai pun la cale? Stați pe-aproape că aflăm și imediat vă informăm.
