Reporterii „Bârfa de Iaşi” au o veste bombă: au intrat în posesia jurnalului intim al frumoasei Catrinel Menghia. Iată câteva fragmente din notiţele ieşencei noastre.

–          „Azi noapte am avut un coşmar. Se făcea că zburam cu avionul spre Lisabona, dar eram îmbrăcată în hainele pentru Milano. Apoi, când am ajuns la Lisabona, mi-am dat seama că, de fapt, trebuia să iau avionul de Londra, unde urma să prezint creaţiile unui tip din Berlin, dar hainele trimise de ăla se rătăciseră şi ajunseseră la Madrid. Aşa că m-am dus la Madrid ca să recuperez hainele din Berlin care trebuiau să ajungă la Londra, unde nu mai ajunsesem eu pentru că luasem avionul de Lisabona, de unde trebuia să trimit înapoi hainele de Milano.

–          M-am întâlnit ieri cu unul dintre primii mei iubiţi din Italia, unu’ Ruggeri şi nu mai ştiu cum. Ţin minte că, la una din primele noastre întâlniri, tipul mi-a şoptit: „Catrinel, fa caldo!”. I-am tras o smetcă după ceafă de n-a nimerit uşa de la baie vreo trei zile. „Fa să-i spui lui sor’ta, măgarule!”, am ţipat eu atunci în liniştea cabanei de la Saint Moritz. Deh, încă nu mă acomodasem cu limba italiană. Pe vremea aia credeam că expresia “Mane Pulite” e treaba aia ruşinoasă pe care-o fac băieţii fără noroc la fete.

–          Faptul că acum locuiesc la New York are şi părţile sale naşpa. De pildă, la începutul lunii am fost acasă, la Iaşi. Pe vremuri, când ieşeam la vreo terasă sau în disco, la fiecare două vorbe băgam la greu câte-un „certo”, „baciarti”, „modello”, şi toată lumea credea că-s „una ragazza italiana”. Acum, cu accentul ăsta new yorkez, dacă-i zic unui cocalar din Iaşi „fuck you”, se prinde din prima că-s din Nicolina.

–          Şi, apropo de Iaşi, mi-am adus aminte că Irina Schrotter candidase la Primărie, acum câţiva ani. Sunt sigură că, dacă doamna Irina ar fi ieşit primar, Iaşul era un oraş model, care, în loc de pietonal de epocă, ar fi avut un catwalk cu trei benzi, una pentru tipi, una pentru tipe şi a treia pentru nehotărâţi.

–          Zilele trecute am fost penalizată de agenţie cu vreo 2.000 de parai doar pentru că am purtat la o prezentare un slip cu eticheta pe-afară. În schimb, am primit 5.000 de dolari de la perversul ce stă mereu în primul rând şi care adoră să vadă femei cu etichetă.

–          M-aş apuca de un sport, ceva. Bine, înot săptămânal în piscine cu şampanie, dar parcă aş încerca şi altceva. Mâine mă voi duce în vestiar la băieţii de la New York Yankees, să învăţ ceva baseball. Am auzit că e un fel de oină de-a noastră. Dacă au bâtele la fel de noduroase ca pe la noi, mă bag!”