Vine iarna, bine-mi pare. Sau nu. De când cu încălzirea asta globală, parcă nici iarna nu mai e ce a fost odată. Dacă vrei să prinzi o iarnă ca lumea, cu zăpadă, sănii, ski și alte alea, cel mai sigur e să îți iei concediu și să te duci la munte. Bun, dar ce te faci dacă nu ai bani de Valea Prahovei sau de Poiana Brașov, că sunt mai scumpe decât Alpii austrieci? Sau ce faci în restul iernii, că o săptămână sau două trec repede?

„La zece secunde”
Un sfat sincer este să-ți cauți altă pasiune, mai puțin dependentă de condițiile meteo. Tablele sau popicele ar putea fi două variante. Dacă totuși îți este scrisă în frunte pasiunea pentru sporturile de iarnă… Chiar, ce faci? În Iași există o singură pârtie denumită oficial așa, cea de pe Sărărie. O știm de când eram copii și mergeam acolo la sanie. Ca pantă, e bună. Ca lungime, nu prea. Nu degeaba i se spune „La zece secunde”. Nu-ți ia mai mult să-i parcurgi cei vreo 400 de metri. Iar zece secunde durează coborârea doar dacă ești începător. Nu mai spunem că o bună parte din iarnă ea nu poate fi folosită, pentru că nu este acoperită cu zăpadă, ci cu nămol. A încercat Primăria o chestie, dar am minți să spunem că i-a și reușit. Culmea, în orașul celor 7 coline n-ai un deal mai răsărit pentru a amenaja o pârtie. De fapt, ar mai fi dealuri, cum e Cetățuia, dar apar probleme mai greu de rezolvat. Hai, că mai tai din copaci, la o adică. Dar nu se prea potrivește mănăstirea cu țuica fiartă, iar pârtia s-ar termina în stradă, cu riscurile aferente.

Doar ca idee
Nici prin jurul Iașului nu sunt multe variante, chiar dacă suntem un județ plin de dealuri. De fapt, dintre toate comunele Zonei Metropolitane, doar Bârnova s-a gândit la un astfel de proiect. S-a gândit și se gândește încă, pentru că ideea a apărut prin 1999 și idee a rămas. A fost inclusă în marea listă a proiectelor Planului Integrat de Dezvoltare a Polului de Creștere Iași, dar tot doar ca idee de proiect. Nu tu studiu de fezabilitate, nu tu proiect propriu-zis. Prin 2010 au fost trimise niște hârtii la București, după bani guvernamentali, dar nu a venit nimic. Proiectul de la Bârnova înseamnă amenajarea unei pârtii de 2,5 km, în sudul satului de reședință. Ca lungime, ar fi mai mult decât decentă. Ar costa vreo 3,5 milioane de lei, cu un teleski ceva, ceea ce este mult pentru bugetul unei comune, dar nu prea mult, dacă se prind niște fonduri europene. Ar mai trebui niște tunuri de zăpadă, la vreo 30-40.000 de euro bucata și asta ar fi tot. Sau aproape. În total, o investiţie de maxim 1 milion de euro.

Abandonată?
De câțiva ani buni, n-am mai auzit nimic despre acest proiect. Nici măcar să fi avansat la stadiul de hârtii. Teoretic, un astfel de proiect ar avea şanse să se materializeze din mai multe motive: practicanţi ar fi, condiţiile meteo ar fi bunicele, investiţia nu e aşa de mare. Spre exemplu, ca zăpada să se mențină, chiar ajutată la greu cu tunul, temperaturile nu trebuie să depășească 5°C. În zona Iașului, sunt cel puţin trei luni pe an când este îndeplinită această condiție, respectiv intervalul decembrie-februarie. În plus, la Bârnova este oricum mai rece decât în oraş. Avem, aşadar, măcar vreo 80 de zile anual în care am putea folosi pârtia. În schimb, nu vedem Primăria Bârnova asumându-și o astfel de cheltuială. Pentru un oraş de talia Iaşului ar fi o nimica toată, pentru o comună, chiar bogată ca Bârnova, suma nu e de ici, de colea. Aşa că soluţiile rămân banii guvernamentali, cei europeni sau vreo investiţie privată.