Politicienii toarnă vrăjeli electorale, țăranii tot în fundul curții își fac nevoile

Mai țineți minte discuția noastră despre cutremurul din 1977? Pomeneam noi atunci de o măsură adoptată imediat după seism, care ilustrează perfect zicala „unde dai și unde crapă”. Mai exact, o decizie bună în fond, dă rezultate catastrofale dacă este combinată cu decizii neinspirate, rezultate de care nu mai scapi nici după 100 de ani. La acel moment, s-a dispus ca toate blocurile de locuințe noi să fie construite pentru a rezista unui seism de 7,5 grade pe scara Richter, ceea ce a făcut ca România să aibă cea mai solidă infrastructură de locuit din estul Europei. Asta a fost bine. Mai puțin bine a fost faptul că decizia a coincis cu demararea marelui program de industrializare a României, care a dus la mutarea a milioane de oameni de la țară, la oraș, deci foamea de locuințe în mediul urban a fost enormă. Ca urmare, Ceaușescu a impus ca ritmul construcțiilor să nu scadă, iar consumul de materiale să nu crească. N-am putea să vă spunem cum își imagina el că se pot construi locuințe multe, repede, solide și cu economii de materiale. Constructorii s-au adaptat cum au putut indicațiilor. Rezultatele au fost la oraș celebrele „cutii de chibrituri”, apartamente minuscule dar situate în blocuri solide. La țară, rezultatele au constat în neglijarea aproape totală a serviciilor sociale. Nu mai erau bani de investiții și în mediul rural, iar satele erau oricum programate să dispară în România comunistă.

Codașii Europei
Pe scurt, România are cele mai proaste condiții de locuire din întreaga Europă. Locuința medie din România este de două ori mai mică decât în restul Uniunii Europene. De fapt, chiar mai puțin. Un apartament mediu are în România 44,6 mp, față de o medie europeană de 95,9 mp. În Suedia, casele sunt cele mai mari, o locuință având în medie 103,2 mp. Dar nici Bulgaria sau Polonia, ambele foste țări comuniste, nu stau chiar rău. O locuință medie din Bulgaria are 73 mp. În Polonia, 75,2 mp. În rural, avem cea mai slabă infrastructură din aceeași Europă, iar cei 26 de ani trecuți din 1989 până acum nu au fost suficienți pentru a schimba radical situația. Probabil că în cazul tuturor, casa bunicilor are buda în fundul curții. La nivelul întregii țări, 37% dintre locuințe au toaleta afară, idee de care suedezii menționați mai sus nici nu au auzit. În Polonia, țară mai agricolă decât România, doar 3,5% dintre gospodării nu au toaleta înăuntru. În Grecia, procentul este de 0,1%. Probabil doar schiturile din vârful muntelui Athos să nu aibă canalizare.

Săraci și bolnavi
Nu vă gândiți că Iașul nostru face excepție. Dimpotrivă. Oficial, în județul nostru, 43,2% dintre gospodării nu au toaletă în casă, peste media națională. Vasluiul stă cel mai prost, două treimi din locuințe au WC-ul în fundul curții. Preste 12.000 de locuințe din județul nostru nu au nici măcar racord la rețeaua de alimentare cu electricitate. Altfel spus, în una din 20 de case, copiii își fac lecțiile la lumânare. Asta, dacă măcar urmează vreo școală. Aproape 50.000 de gospodării din județ nu au nici măcar bucătărie în casă, aceasta fiind construită ca o anexă separată și fiind alimentată îndeosebi cu lemne. Numai 155.000 de gospodării, puțin peste jumătate, și-au construit o cameră de baie în casă. Situația dotării locuințelor cu baie proprie este considerată oficial critică, având drept consecință directă o igienă personală catastrofală și un număr enorm de îmbolnăviri de hepatită sau TBC, care ar putea fi evitate cu ușurință.

Fără utilități
Doar 23 de localități din cele 98 ale județului Iași sunt conectate la rețeaua de gaz metan. Tot 23 sunt conectate la gaz și în județul Bacău, dintr-un total de 93 de comune și orașe. Dacă mai adăugăm și faptul că doar două localități din județul nostru mai au sisteme de încălzire centralizată, avem tabloul aproape complet al condițiilor de locuire de la noi. În Europa, centrala termică personală reprezintă o excepție, pentru că sistemele centralizate sunt mult mai rentabile economic. La noi e invers.

În același loc
Uimitor este totuși că, deși trăiește în cele mai proaste condiții din întreaga Uniune Europeană, românul este, am putea spune, îndrăgostit de casa lui, așa mică și prost dotată cum este. Doar 1,8% dintre români și-au schimbat oficial reședința în ultimii cinci ani, față de o medie europeană de 17,7%. Suedezii nu apucă să facă mulți purici într-un loc. În decurs de 5 ani, 40% dintre ei se mută altundeva. Procentul redus de mutări înregistrat la noi se datorează pe de o parte faptului că majoritatea românilor sunt proprietarii locuinței în care stau, iar pe de altă parte, faptului că nici nu prea avem unde să ne mutăm. La ce bun? Schimbăm o chichineață cu alta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *