Soarta lui Fenechiu, pe muchie de cuțit. Relu a jucat ”all in”. Cacealma sau careu de ași?

Relu Fenechiu joacă acum partida vieții în instanță. Sub o formă sau alta, sentința definitivă din dosarul ”Transformatorul” îi va schimba radical viața. Va ajunge Relu Fenechiu la puşcărie şi tot ce a clădit până acum se va ruina, sau va scăpa şi, probabil, se va întoarce şi mai însetat de răzbunare în prim planul vieţii politice? Răspunsul e posibil să-l primim foarte repede.

Acum 25 de ani, îl ştia tot Tudorul. Acum 15 ani, îl ştiau toţi liberalii din târg. Acum 10 ani, ajunsese să-l ştie mai tot Iaşul. După încă cinci ani, nu mai exista niciun ieşean să nu fi auzit de el. Iar acum, greu de crezut că nu-l ştie toată ţara, chiar şi doar din auzite. A fost dintotdeauna un om de totul sau nimic. Până acum i-a ieşit ba chintă roială, ba careu de aşi sau măcar un full de popi. Acum îşi joacă marele pariu. După cea mai grea partidă pe care a avut-o vreodată de jucat, va fi iarăşi ce-a fost şi mai mult decât atât sau nu va mai fi nimic şi va avea la dispoziţie câţiva ani în care să-şi numere prietenii adevăraţi?

Răspunde la numele de “Relu”. Aşa îl ştie toată lumea, de la slujitori înflăcăraţi la duşmani înfocaţi. Bine, răspunde şi la “Fenechiu”, dar numele ăsta e mai mult un fel de pseudonim, folosit doar de cei care vorbesc cu el prima dată. Iar Fenechii sunt mulţi. Relu e unul singur.

De tânăr a jucat tare
Relu e unul care dacă nu prindea culoar bun de alergare, devenea un şmecheraş oarecare de Bacău. Marele său noroc a fost că a ştiut să-şi folosească tupeul şi joacă la cacealma mai bine poate chiar decât Ryan Riess, Phil Hellmuth, Johnny Moss sau Stu Ungar. Pasionaţii de poker îi ştiu. Ceilalţi, ca şi noi, apelează la Wikipedia. Prima partidă se spune că a jucat-o fiind încă în liceu. Dintr-un zâmbet şi un flirt zice-se că s-ar fi înfiripat o idilă între el şi profa de biologie, Mariana. E o poveste pe care doar el o poate confirma, iar la talentul său pentru cacealmale, n-am paria pe veridicitate. Dacă a fost adevărată, înseamnă că atunci şi-a aplicat pentru prima oară capacităţile de persuasiune. Dacă nu, înseamnă că a aşteptat până în studenţie, când şi-a început ascensiunea.

Antreprenor în cămin
A prins taman cei mai negri ani ai Epocii de Aur. Ani însă în care, dacă ştiai să te învârţi, te scoteai. Cazat în Tudor, a făcut şi el ce făceau şmecherii pe-atunci: bişniţă. Cu orice avea nevoie studentul ca să treacă de sesiune şi nu găsea. A, nu vitamine, lecitină sau Memo Plus, că încă nu se inventase. Blugi, cafea, ţigări, casete. Aveai nevoie de ceva, Relu era unul dintre cei care te rezolva. Cu un coleg de bişniţă s-a regăsit mai târziu în Parlament, tot ca deputat de Iaşi. E o etapă din viaţa lui de care nu s-a ruşinat niciodată. De fapt, nu s-a ruşinat niciodată de nimic. Sau, dacă a făcut-o, nu l-a văzut nimeni roşind.

Doctor în economie
Printre picături de whisky şi livrări de blugi de Paşcani cu etichetă de Italia, Relu şi-a terminat şi facultatea. Inginerii erau la modă, aşa că a făcut şi el Tehnica Construcţiilor de Maşini. De-acolo a ieşit cu o diplomă bună de folosit ca faraş, o pasiune pentru maşini de lux din seria Audi, Mercedes, BMW sau Hyundai şi o idee de afaceri pe viitor: construcţiile. Deh, în 1990 deja era clar că TCM-ul te face şomer. Aşa că Relu a lăsat baltă studiile o bună bucată de vreme. De fapt, TCM a fost singura instituţie de învăţământ serioasă prin care a trecut. A mai făcut el şi Colegiul Naţional de Apărare, pe unde trec toţi deputaţii şi un master în marketing acum vreo 6-7 ani. A, să nu uităm: e şi doctor în economie, de la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi. Gurile rele zic că dacă îl iei repede, nici titlul tezei de doctorat nu şi-l cunoaşte. Cuprinsul sau bibliografia deja ţin de şcoala postdoctorală. Dacă gurile rele au dreptate, atunci poate ar fi bine să repete după noi: “Strategii de adecvare a organizaţiilor la situaţiile de risc şi criză”. Acum, ca să fim sinceri, s-ar putea ca gurile rele să nu aibă dreptate. Nu de alta, dar omul nostru e expert la ieşirea uscat din apă.

Profituri consistente
Cu o facultate la bord, dar cu experienţă în sforării şi lucrări pe sub mână, Relu s-a hotărât scurt. În 1990 a intrat în afaceri. El zicea cândva că a împrumutat 200 de dolari. Că i-a împrumutat sau îi avea puşi deoparte de când deţinerea de valută era ilegală, asta contează mai puţin. De banii ăia, şi-a înfiinţat o firmă de construcţii. Nu de maşini, ci construcţii pur şi simplu. Fene Grup a devenit repejor un actor de care te tot ciocneai ba la o licitaţie, ba la alta. Şi i-a mers bine. Chiar al naibii de bine. Spre exemplu, mai spre zilele noastre, în 2012, firma a avut un profit de 11,8 milioane lei şi a dat de mâncare la 140 de oameni. Nu, chiar n-are legătură cu alianţa aflată la putere. Sau dacă are, înseamnă că Relu dansează şi cu lupii, şi cu dulăii, şi cu oile, pe rând şi concomitent. În 2011, an de crâncenă opoziţie, Fene Grup a avut un profit de 25 de milioane de lei şi 180 de angajaţi. În rezumat, în afaceri i-a mers bine.

Ghinion teribil
Tot de jos a luat-o şi în politică. Liberal, fireşte, ca orice om de afaceri ediţia 1990. Întâi, lipitor de afişe. Pe urmă, consilier judeţean, purgatoriu necesar oricui vrea mai mult. În 2000, prima tentativă de a schimba scena: candidat la deputăţie. A fost prima chestie care nu i-a ieşit. Dar n-a fost vina lui, pe cuvânt. Făcuse totul: dăduse bani la partid, stătuse călare pe tălpaşii din partid, totul. Doar că PNL avea un concurent: PNL-Câmpeanu. Era încă epoca aripioarelor de tot felul. PNL avea ca semn o săgeată într-un pătrat. PNL-C, o săgeată într-un trei sferturi de cerc. Ca ghinionul să fie maxim, pe buletinele de vot, PNL-C era primul. Au scos aproape 3% din voturi, deşi niciun fan liberal nu i-ar fi votat? Au scos. A ratat PNL câteva mii de voturi absolut esenţiale ca să iasă şi Relu? A ratat. Pentru cunoscători, atunci a apărut primul semn că la cuvântul lui Relu se mişcă toată filiala. A ieşit un scandal monstru. Însuşi şeful de atunci al liberalilor ieşeni, avocatul Mogoş, a venit să-şi apere candidatul la Biroul Electoral. Na, nu degeaba îi cărase Relu mapa ani de zile.

Ascensiune fulminantă
A doua oară, a fost cu noroc. În 2004 s-a ales deputat. Şi a început să joace pe scena bucureşteană. Şi acolo a dus mapa. Alt purgatoriu, dar era deja obişnuit cu ideea. Întâi, a aplaudat frumos de câte ori vorbea Tăriceanu. Frumos şi tare, să se facă auzit. I-a intrat şi lui pe sub piele şi aşa a apărut “gaşca ieşeană”. Cine pariase pe Relu a fost răsplătit. Chiuariu, şef la Oficiul de antifraudă cu bani europeni, pe urmă ministru la Justiţie. Cristi Adomniţei, deputat, apoi ministru la Educaţie. Varujan Vosganian, poet, apoi ministru al Finanţelor. Cristian David, ginere al lui Vlasov, apoi ministru al Administraţiei. Ăsta nu era ieşean, dar era din sfera de influenţă. Toţi au devenit cunoscuţi. Unul că a fost cel mai prost ministru al Justiţiei ever, dar util lui Relu. Altul, că a mai pus nişte stele pe steagul UE şi că a dat pe urmă vina pe consilieri. Bine, a şi aruncat o căruţă de bani în şcolile Iaşului. Altul, că a reuşit să încheie anul în care economia duduia cu un deficit de infarct, cheltuind un miliard de euro într-o lună. Ultimul, că i-a dat un elicopter de la minister lui Adomniţei, să ajungă la timp la nuntă.

Înot contra curentului
Ne-am depărtat însă de Relu al nostru. Multe nu mai sunt de zis, pe partea politică. Deputat din nou în 2008, din nou în 2012. Vârful carierei este cunoscut: ministru al Transporturilor, acum vreun an. Unul din cei trei cu care Băsescu a refuzat să dea mâna la depunerea jurământului. Şi unul din cei doi vizaţi de un raport MCV, chiar dacă onor Comisia Europeană nu i-a făcut cinstea să-l nominalizeze direct. Faza cu Băse a fost primul semnal clar că urciorul şi-a cam terminat mersul la apă şi i-a sărit oleacă din smalţ. Ultimul an a fost pentru Relu un înot continuu contra curentului. E bun de exemplu de corupt de prezentat europenilor. După un fost prim-ministru, ca Năstase, un fost ministru e numai bun pentru asta. L-au apărat cât au putut şi Ponta, şi Antonescu. Şi lor le intrase sub piele. L-au apărat cât s-a putut. Antonescu îl mai apără, că de-acum a intrat în horă. Păcatele tinereţii trag greu. De fapt, nu chiar ale tinereţii, că afacerea de care e acuzat acum a făcut-o când era deja matur economic. În fond, afacere simplă, cel puţin aşa au rezumat-o procurorii: se cumpără nişte transformatoare de la ţigani, se revopsesc şi se vând la Electrica, mai scump decât preţul iniţial plus vopseaua. Procurorii zic că a fost ilegal. Relu zice că a fost business. În primă instanţă, s-a lăsat cu puşcărie cu executare, moment în care Relu s-a trezit din pumni. A zis că până acum nu a tratat procesul cu seriozitate, dar de-acum întoarce foaia. Nu vrem să cobim, dar nici ceilalţi din proces nu l-au tratat cu seriozitate? Că toţi au luat între 5 şi 7 ani. Dacă viaţa politică a lui Relu, ca şi libertatea se vor sfârşi brusc, vom afla curând. De fapt acolo va fi momentul critic: va ajunge Relu la puşcărie şi tot ce a clădit până acum se va ruina, sau va scăpa şi, probabil, se va întoarce şi mai energic şi însetat de răzbunare în prim planul vieţii politice? Răspunsul e posibil să-l primim în câteva zile, cel mult câteva săptămâni.

Bani berechet, case, terenuri, maşini de lux, trei neveste şi doi copii
O consolare îi poate veni pe partea sentimentală. Vorba aia: băiat deştept, frumos şi cu bani. Da’ cu dragostea cum stai? Eh, ca omul. Relu este acum la a treia căsnicie. Despre prima soţie se ştiu prea puţine lucruri din simplul motiv că pe-atunci Relu nu se afla sub lumina reflectoarelor. Cea de-a doua Lili, fotomodel, fată mişto. Au stat împreună vreo 13 ani şi au un băiat împreună. Când s-au despărţit, cert e că nu el a băgat divorţul, ci Lili. Iar gurile rele ziceau că Lili ar fi fost combinată extramarital cu fiul unui om de afaceri greu din industria cărnii. S-au despărţit ca prieteni. Fără scandal à la Bianca şi Victor, după 13 ani în care nu se auzise mai nimic despre căsnicia lor. Relu nu a părut să sufere. În decurs de un an, avea iar şaibă pe deget. Şi-a adus aminte probabil de numele primei sale iubiri şi a luat-o pe Mariana Ivan. Cântăreaţă de muzică populară şi funcţionară la Abrud. A cunoscut-o pe baricade, la Roşia Montană. Noua nevastă i-a adus şi zestre o casă şi un hectar de teren în comuna vânată de canadienii de la Roşia Montană. Două case de vacanţă, două de locuit, trei maşini, acţiuni, bani, nevastă tânără care i-a mai dăruit şi-un copil. Doar să se poată bucura de ele şi după viitoarea sentinţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *