Ştiţi ce este aia o scenă, nu? Şi cortina ştiţi ce este: un accesoriu catifelat, care coboară şi urcă ori de câte ori este nevoie de aplauze. Dacă nu aţi mai văzut de mult, mergeţi la Teatrul Naţional, dar musai când este spectacol ori show, altfel ar trebui să vă imaginaţi mecanismul şi chiar n-are niciun chichirez. Noi am fost recent şi ne-a plăcut. Totul s-a petrecut la Seara Valorilor Iaşului, când au urcat pe scenă creme de la creme din Capitala Moldovei. Nume mari sau mai mici, doamne elegante, domni cu papion ori cu cravata uitată pe acasă, cu toţii şi-au dat întâlnire în Sala Mare a instituţiei de cultură. Nu au lipsit distinsele feţe bisericeşti şi oamenii mari care ştiu să trăiască şi altfel decât în anonimat.

Cei care au fost şi vor mai fi…

La Seara Valorilor au fost premiate, evident, valorile. Personalităţi ale culturii şi artei, nume devotate comunităţii şi egoului, ieşeni mai puţin cunoscuţi, dar care au învăţat rapid cum să se înfoaie în penele altora. Taaareee frumos a mai fost! Splendoarea asta a fost prezidată de Zâna marilor surprize şi doamna marilor reveniri, inclusiv în oraşul care a lansat-o ca prezentatoare de ştiri şi care plăteşte sume generoase ca să o revadă atunci când ea reuşeşte să răspundă la telefon.

N-am înţeles de ce pe scenă urcă mereu cam aceiaşi oameni, cu mici variaţii. Ori pentru că e cărarea bătătorită, ori pentru că ei ştiu deja drumul spre glorie şi nu mai au nevoie de mentori…

N-am înțeles pentru care fapte a fost premiat colosul termic care ţine oamenii în frig, Dalkia pe numele său, dar nu ne-am bătut căpşoarele coafate.

Ne-am bucurat mult şi am bătut zdravăn din palme când am văzut elevii olimpici. Da, pentru ei chiar a meritat să suportăm şuşoteala unei doamne apretate care stătea în spatele nostru şi care pufnea ori de câte ori vecina de scaun nu era de acord cu ultima bârfă de prin târg. Copiii ăia au meritat pe deplin toată recunoştinţa şi bravo celor care i-au pus pe lista valorilor. Noi am fi adăugat şi profesorii care i-au pregătit, dar poate altădată.

Statuia artistului necunoscut

Şi dacă tot am ajuns la listă, ne permitem să facem mai multe sugestii. Iaşul are oameni foarte frumoşi, care fac lucruri deosebite şi de care nu vorbește nimeni. Nici ei, măcar, fiindcă li se pare că performanţa face parte din normalitatea vieţii şi din respectul pe care şi-l acordă lor înşişi. Cunoaştem medici foarte tineri care nu iau şpagă, ci cumpără pastile pentru bolnavi, ştim profesori care vin cu manualele de acasă, avem idee de copii de nota 10 şi care îmvaţă pe rupte fiindcă ştiu că altă şansă nu au. La Iaşi sunt şi artişti plastici care ştiu să deseneze şi altceva decât aripi de înger (dar, mde, astea te pun şef la pictori…), sunt şi sculptori care pot face şi alte busturi decât cele ale persoanelor cărora li se pare că pământul trebuie să tremure sub greutatea lor, sunt şi meşteri populari care pot învârti opinca la fel de bine cum se sucesc papucii Gucci pe scenă, dar pe ei nu-i bagă nimeni în seamă. Mulţi nu fac caz de treaba asta, dar uite că ne-am găsit noi să le fim impresari şi ne place tare mult acest lucru…

Şi dacă tot a venit vorba despre glorie, noi îi aplaudăm pe toţi cei care au ştampilă de om de valoare şi le urăm succes celor care încă nu au urcat pe scenă. Lor le promitem că vom scrie mult şi bine despre ei, fiindcă şi ei fac parte din colecţia de oameni frumoşi a Iaşului, nu doar cei care au birourile căptuşite cu plachete rareori omagiale, de multe ori oferite din obişnuinţă ori poate pentru că au ştiut mereu să se aşeze într-un siaj potrivit.

Să fiţi iubiţi cu toţii!

Rozalia Mercenaru

Notă: Unele poze au fost „furate” de pe profilul de Facebook al publicației Curierul de Iași, căreia îi mulțumim și pe această cale că există 🙂