„Pentru că viaţa-i mai frumoasă în doi, a venit vremea când noi, Aleodor şi Simeria, păşim în minunatul univers al familiei şi dorim din toată inima să ne fiţi oaspeţi, să ridicaţi un pahar de vin pentru fericirea noastră la sărbătorirea căsătoriei, împreună cu cei ce ne-au văzut primii paşi: Cosmos şi Rivana, Fănică şi Paparuda“.

Aşa era scris pe invitaţia la nunta fiului domnului Cosmos Tănase, Aleodor Tănase, cu alesa inimii sale, Siberia, pardon(!), Simeria, invitaţie ce ne-a parvenit pe adresa redacţiei, cu nici două săptămâni înaintea fericitului eveniment. Şi, pentru că nu era o nuntă oarecare, ci o adevărată reuniune a interlopilor din întreaga Românie şi alte state foste sovietice, noi am hotărât să meargă la petrecere, din partea redacţiei, se înţelege, cel mai urât, mai tatuat, mai chelbos şi cu ceafa cea mai lată dintre noi. Dar pentru că nimeni nu îndeplinea atât de multe condiţii “interlope”, s-a supus la vot şi s-a căzut de acord să meargă numai cel mai urât, adică subsemnatu’. Mai mult decât atât, redacţia a făcut un efort şi a împrumutat de la Patria Credit 2.500 de euro şi 1.600 de lei, ca să fie şi subsemnatu’ în rând cu lumea, adică să aibă de închinat şi de aruncat în muzicanţi, când o sosi vremea.

Toţi interlopii şi-a scris duşmanii pe toacă!

Cununia religioasă a fost una de poveste. Naşii Simeriei şi ai lui Aleodor Tănase au fost, aşa cum era de aşteptat, oameni cu greutate, în persoana manelistului Adrian Minune, alături de soţia sa, Cati Minune, de domnul interlop Sandu Hingheru, venit tocmai din Capitală, şi de soţia sa, doamna interlopă Iuliana. Singurul moment mai tensionat al slujbei a fost atunci când popa le-a aşezat cununiile pe frunte mirilor, de a sărit ca arsă doamna “Nava”, mama lui “Cosmos”, şi a scos repede din sacoşă două coroane de platină cu diamănturi, de patru kile fiecare, să nu se face copiii de ruşine în poză. De la cununie, toţi interlopii au făcut câte o cruce mare, au lăsat pomelnice şi au scris duşmanii pe toacă, apoi alaiul s-a îndreptat spre sala Providenţa, unde ne aştepta marea petrecere. La Providenţa, într-o deplină organizare interlopă, fiecare am fost aşezaţi la masa noastră, unde eu am avut onoarea să stau alături de membrii clanului Corduneanu, specializat în trafic de cărţi cu minori, de clanul Gologan (bilete de tratament şi diplome BAC false), Hârtopeanu (incendieri la comandă), de Bibi Nechita (clonare farduri) şi Doru Plugaru (intimidări&intermediere pe bursă). Meniul a fost compus din toate bunătăţile interlope ale pământului, iar udătura n-aş putea s-o reproduc, deoarece toate sticlele era învelite în foiţă de aur.

Costel Corduneanu: “Ce să-mi permit eu să cumpăr din pensie?”

Pentru cei dintre dumneavoastră care n-aţi avut ocazia să fiţi invitaţi la o masă interlopă, aflaţi că lucrurile nu se petrec chiar aşa cum (deformat) se prezintă în mass-media. Şi vă dau câteva exemple concrete. În timp ce mirii, Aleodor şi Siberia, mergeau din masă-n masă, ciocnind o cupă de bun-venit cu invitaţii, domnul Costel Corduneanu, aflat în stânga mea, ne-a întrebat dacă suntem la curent cu ultimele declaraţii ale şefului statului, cel care anunţase că revenirea la salariile din 2010 sau indexările de pensii sunt excluse în următoarea perioadă.

“Nu este normal, frăţică, ca toţi să suferim din cauza inconpetenţei organelor de stat. Uite, eu, spre exemplu, sunt angajat cu jumate de normă pe o firmă care cunpăr flori şi seminţe din Olanda, îmi plătesc, coştincios, taxele la zi, iar ăştia ne mănâncă şi din salarii, şi din pensii. Păi la şaizeci de ani, dacă n-oi fi la bulău, ce să-mi permit eu să  cumpăr din pensie? Nici de-o reţea mai de Doamne-ajută nu-mi ajunge!”, a subliniat Costel Corduneanu, pe care l-a completat prompt, din dreapta sa, Bibi Nichita:

“Eu am clonat şi cardul de salariu, şi cardu’ lu’ mama de pensie, că aşa nu se mai putea. În altă ordine de idei, aflaţi, frăţică, că aseară m-am întors din Germania, unde am avut o serie de convorbiri cu interlopii noştri de acolo. Toţi s-au arătat nemulţumiţi de activitatea Institutului Cultural Român şi mai ales de directorul acestui organism, Roman Patapevici”.

“Acest Patapevici nu este altceva decât un politruc! Cultura românească, în genere, a fost politizată, frăţică”, a subliniat, dezgustat, şi Ilie Gologan.

“Nu numai cultura, ci şi lumea interlopă! Amintiţi-vă cât de aşezate era lucrurile în anii ‘90, când n-aveam atâtea sule politice-n coaste. Acum, fără aprobare de la politruci, nu mai poţi face nici o japcă decentă. Vă mărturisesc sincer că mă gândesc serios!”, a avertizat şi Săndel Hârtopeanu, specialist în incendieri la comandă.

“De ce scriu toţi despre noi cu pseudonim?”

Am sorbit cu toţii din pahare, am servit o atenţie şi am mers, apoi, să aruncăm cu bani în muzică. Când am revenit la locurile noastre, Costel Corduneanu a reluat discuţia:

“Şi de ce, mă rog, scriu toţi (… ireproductibil…) ăştia despre noi cu pseudonim? Asumă-ţi, frăţică, ce spui acolo, ca să ştim de unde să te luăm, în caz de ceva. Uite, eu propun să scoatem câteva mii de euro de la dos şi să investim şi noi în media”.

“Aşa este! Trebuie să avem o portavoce, destul am fost bajocoriţi!”, l-a completat Ilie Gologan.

“Facem o întreagă reţea! Interlopu’ de Iaşi, de Suceava, de Neamţ şi Bacău”, a intervenit Doru Plugaru, care le-a fluturat la toţi o bucată de hârtie în faţă.

“Fii atent, că m-am şi documentat. Ia uite ce spunea un frăţică mai demult: <<dacă vei vedea o clădire în flăcari, din care toată lumea fuge speriată, în timp ce doar câţiva încearcă să intre, atunci poţi paria liniştit că aceştia din urmă sunt ziarişti>>. Dilimani, nu?”.

“Sau hoţi, că şi cumnată’miu Ilie Cercel făcea la fel. Dădea foc la casă, ăştia fugea şi, până venea pompierii, ei golea tot”, explică Ilie Gologan.

În continuoare, interlopii de la masa mea au lăsat baltă subiectul şi s-au concentrat pe situaţia din Grecia, “primăvara arabă” şi povestea fostului director al FMI, Dominique Straus-Khan, despre care cu toţii au căzut de acord că “nu-i lucru curat”. Apoi, între două pauze de dat bani la muzică, plasamentele în aur, necesitatea deschiderii mai multor amaneturi, seceta care se prefigurează sau pregătirile pentru campania electorală de anul viitor au fost şi ele abordate cu patos de către şefii clanurilor interlope, până în jurul orei 12 noaptea, când filmul s-a rupt pentru mine, după ce am fost întrebat, relativ politicos:

“Tu de unde ziceai că eşti, frăţică?”.

sub pseudonim, Daniel Şanca