[nggallery id=8]
Despre traseismul politic la români s-ar putea scrie multe, dizertaţii, teze de doctorat, compendii. Şi tot nu ar fi de ajuns. Scuza romanităţii noastre, după care „ubi bene, ubi patria”, poate avea o oarecare justificare, fără însă a anula impresia că noua noastră clasă politică nu are nici o legătură cu doctrinele, ideologiile, principiile ori convingerile personale. Dacă există…
La Iaşi, deşi nu avem şosea de centură, avem în schimb în exces traseişti politici, numai buni de a fi calificaţi ca personaje demne de a face centura.
Dintre parlamentari, din cei doi senatori PD-L, cel care provine din PD se poate revendica din social-democraţia europeană; senatorul liberal, mai coerent, a tranzitat totuşi, chiar în calitate de lider, prin PAR şi UFD, de care azi nu-şi mai aminteşte nimeni. La deputaţi, PD-L are unul din fostul PD, desprins din FSN, recte fost social-democrat, doi foşti liberali, şi un transfug recent, tot de la liberali, ales sub sigla săgeţii galbene; atipic rămâne deputatul Daniel Oajdea, un soi straniu de independent, nici călare nici pe jos, nici dat afară din partid, nici asumat de acesta, fie şi pentru că înjură Guvernul mai abitir ca un rezident stabil de la Socola.
Social-democraţii au doi dezertori la fel de ciudaţi, un doctor care forţează ubicuitatea de a fi şi independent şi în UNPR şi o altă distinsă doamnă, despre care nimeni nu-şi poate închipui cum de s-a înregimentat în cohorta generalului de indendenţă Oprea. Decât dacă… La liberali lucrurile sunt mai simple, cei doi deputaţi fiind de fapt oneşti şi loiali membrii a unei secte personale de interese şi de afaceri extrem de concrete.
Acelaşi melanj haotic, care nu are nimic de a face cu ideologiile politice, poate fi regăsit şi în Consiliul judeţean, începând cu Preşedintele Simirad, ieşean get-beget, din Coţuşca, care a fost cam peste tot, prin toate partidele, imparţial ca tot românu’. Poate să-i fi scăpat PRM şi Partidul Muncitoresc, deşi dacă a fost la vremea lui şi prin PCR, n-ar prea mai conta. Başca, găselniţa cu Partidul Moldovenilor, iniţiativă antologică în entropia politică românească, pe un clişeu de tip udemerist, extrem de păgubos.
Nici consiliul local al municipiului Iaşi nu este mai limpezit doctrinar şi politic, traseiştii regăsindu-se cam peste tot. Până şi prea cinstitul Primar, ieşean autentic, din Dorohoi, a cam fost un venerabil membru al PD, până a avea revelaţiile social-democrate de stânga induse de la fel de onestul Ion Solcanu, şi până a deveni azi un important vicepreşedinte naţional al PSD.
Noroc că, tot punând borduri apolitice la Iaşi, au înţeles şi ieşenii că Primarul lor face trotuarul, proiect real şi adevărat care, desigur, cere ceva timp. Câteva mandate… Noroc că are destule experienţe!
Cât despre cei adunaţi în clubul „soluţiei imorale”, parcă n-ar mai merita discutat despre ce e ideologia şi ce vrea ea.
Altfel e bine, cad Sărbătorile pe noi iar cine are porci, şi de tăiat, îi cam taie. Cine nu…