Nu există ieșean, probabil, care să nu fi trecut pe lângă tonetele amplasate nesimțit și fără cap din Podu Roș și până aproape de fostul bazar. Țațe nesimțite, cântărind măcar 150 de kile bucata, își întindeau acolo marfa adusă de pe la soldurile bucureștene, vânzând poșete de mușama, baterii gata descărcate, mingi ovale, păpuși hidoase, ierburi clandestine de fumat sau uleiuri de crescut țâțe frustrate. Dacă la vreuna din tonetele astea se mai găsea și câte un amărăștean care să se oprească, traficul pe trotuar era blocat total, mai ales că pe acolo mai trece și câte un copil cu o tricicletă sau vreun bunic cu un landou.
Infecția tonetelor din Podu Roș e însă una mult mai cuprinzătoare. Dacă încerci să ceri bon fiscal, iei, in caz extrem, un cap în gură sau ești informat cu voce tare și accent gutural despre ce ar vrea vânzătorul respectiv să-i facă maică-tii. Dacă aduci un produs înapoi, o furi cu siguranță, chiar dacă de la radioul pe care l-ai cumpărat sar butoanele precum cocoșeii de porumb sau biscuiții pe care i-ai desfăcut sunt râncezi. Tonetarii cu pricina transformă tufișurile dar mai ales scările de bloc alăturate în adevărate latrine publice, făcându-te să te gândești că ai ajuns brusc într-un sat medieval de secol XVII.
Citim și noi prin presă, mai ales prin aia căreia îi pute orice inițiativă a Primăriei, că tonetarii sunt îngrijorați pentru „locurile lor de muncă”. Serios? Plătesc ei ceva la stat? Contribuie ei cu ceva la bugetul Iașului, în afară de taxa aceea ridicol de mică în schimbul căreia se înstăpânesc pe suprafețe mult mai mare decât cele legale? Haida de!
Reabilitarea arterei Podu Roș – CUG a început exact de udne trebuia. Departe de noi gândul de a susține că un comerț stradal civilizat nu are farmecul lui, mai ales că urlă în noi gena bizantină. Cu toate astea, a accepta mizeria și infecția din Podu Roș e o adevărată bombă electorală pentru oricine ar vrea să fie primar la Iași, pe un mandat mai mare sau mai mic.
Toni Taru
gina
cei care au publicat asa ceva, au alte interese,e evident ca nu mai incap de tonete, concurenta deranjeaza pe cineva,
Tonetar infectios
Buna seara domnule Toni Taru sper sa nu ma adresez gresit, acest nume fiind a celui care a publicat articolul, sper sa fie numele celui care deja l-a creeat. Daca intradevar sunteti asa de frustrat de aceste tonete, poate ne puteti oferi dumneavoastra domnule Toni locuri de munca in urma carora am putea trai DECENT, probabil sunteti vreun mare patron de casa de amanet sau schimb valutar si posibil al unui magazin cu articole vestimentare din zona respectiva si posibil ca aveti un motiv sa fiti suparat ca la aceste „tonete infectioase” cum le numiti dumneavoastra se gasesc aceleasi articole pe care le comercializati si dumneavoastra in magazinul propriu , dar spre deosebire de ei aveti un adaos mult mai mare deoarece pretul chiriei este mai mare. Marfa pe care o considerati a fi procurata din soldurile de la Bucuresti de catre tonetari, mi se pare ca e aceeasi cu cea care se gaseste si pe rafturile din magazinul dunmeavoastra. Iar daca am gresit in privinta dumneavoastra, precum ati fi patron la acele firme imi cer scuze, dar oricine ati fi cred ca ar fi indicat sa nu ne mai uitam in gradina altuia si sa ne rezolvam problemele din ograda personala. Pe curand, daca va mai fi cazul.