Nu mai departe de marți, într-o crâșmă de lângă Casa Pătrată, unui reporter de-al nostru i-a fost dat să audă o discuție care l-a făcut să ciulească urechea. Un nene rubicond povestea mândru nevoie mare cum le-a dat el cu tifla tuturor șefilor din CJ când a dat cărțile pe față și a declarat sus și tare, în ditamai ședința cu ditamai directorii că a fost lucrat la concurs. Bietul nostru coleg a privit la personaj, nu l-a recunoscut dar tocmai de aceea și-a dat seama că e vorba despre al doilea cel mai obscur director de instituție culturală ieșeană, conul Bordeianu. Acuma, de o fi adevărat noi nu avem de unde ști, că nu a vrut nimeni să ne confirme actul de vitejie al omului, dar nu înțelegem de ce e așa de supărat, de vreme ce o parte a presei îl dă ca și director la ICR Belgrad.
Și dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, să notăm că e greu de închipuit ce s-ar fi făcut Institutul Cultural Român fără suflarea culturală a Iașului. Fiindcă maestrul Casian e la ICR Moldova, maestrul Danilov ajunge la ICR Chișinău, iar maistrul Bordeianu la ICR Belgrad, dulcele nostru târg se poate declara hipermulțumit de reprezentare.
