La Iaşi, se taie mai mult decât se plantează. Pădurea reprezintă doar 17,8% din suprafață

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, nici că s-ar fi povestit, un senator român de neam maghiar, Verestóy Attila pre numele său. După modelul tizului său hun, poreclit de contemporani „biciul lui Dumnezeu”, lui Attila al nostru i s-a spus „drujba lui Dumnezeu”, fiind considerat principalul responsabil de despăduririle din ținutul secuiesc, care au atras inundații catastrofale în 2008 și 2010, ca să le pomenim doar pe cele mai recente. Dacă a călcat sau nu legea în picioare, pentru asta există procurori și instanțe. Dar, cu gândul la el și amintindu-ne de o frumoasă acțiune recentă petrecută într-o comună ieșeană, ne-am gândit și noi să numărăm copacii județului. Ce-am aflat, vă spunem și vouă.

Două secole
Toată lumea știe că România stă prost în ceea ce privește pădurile. Că se defrișează munți întregi deodată. Că prințul moștenitor al coroanei britanice, Charles, a zis că în România se taie 3 ha de pădure virgină pe oră. Unii, luați de val, au tradus 3 ha pe minut, de ne și întrebăm cum de mai există copaci în țara asta. Oare așa să fie? Dintru început, un „nu” ferm. Sau, mă rog, un „nu chiar”. Să ne înțelegem. În 1990, în România existau 6,37 milioane ha de pădure. Acum, sunt 6,54 milioane ha, cu 170.000 ha mai mult. În cifre brute stăm bine. Stăm însă prost prin comparație. Din teritoriul României, 27,33% e acoperit de păduri. Finlanda are 65,5% păduri, iar Austria este verde în proporție de 46,4%. Media europeană este de 36%, acesta fiind și unul din motivele pentru care suntem trași de mânecă de UE pe linie de mediu. Ca să ajungem la media europeană, ar trebui să împădurim încă 2 milioane ha. La ritmul actual, de 10.400 ha pe an, ne-ar lua aproape două secole. De altfel, ritmul reîmpăduririlor este de 2,5 ori mai mic decât în 1990, în condițiile în care ritmul exploatărilor s-a accelerat și crește în continuare. În 2013, firmele din branșă au recoltat cu o treime mai mult lemn decât în 2012.

Jumătate din media europeană
Situația Iașului nu e mult diferită de cea națională. Avem 97.700 ha de pădure, cu 500 ha mai mult decât în 1990. Creșterea e însă aparentă. Avem mai multe păduri și din motive birocratice. După 2007, în fondul forestier au fost incluse și reamenajările de pășuni împădurite și terenurile degradate. Valoarea lor economică este egală cu zero. Nu se taie din crângurile de pe lunca Siretului, ci din masivele împădurile cum sunt cele din zonele Mădârjac sau Sirețel. În fapt, pădurea noastră a rămas aceeași. Cele 500 ha în plus sunt tocmai genul de surplus de care vorbeam. Ceea ce nu este prea îmbucurător, pentru că de tăiat, se taie. În 1990, se exploatau la Iași 302.700 mc de lemn. În 2013, se ajunsese la 323.300. În același timp, de la 650 ha de reîmpăduriri, se ajungea la doar 172 ha. E mai mult decât în 2010, când se împădureau în tot județul doar 68 ha, căci criza lovea în toate domeniile, dar tot e puțin. Se taie mai mult decât se plantează, într-un județ în care pădurea reprezintă doar 17,8% din suprafață, jumătate din media europeană și mult chiar sub procentul național.

Acţiuni de voluntariat
Ce ne-ar trebui? Pe scurt, păduri. O bună parte a județului este reprezentată de dealuri, care au tendința naturală de a aluneca la vale, mai ales că din cauza pășunatului, multe dealuri nu mai au pe ele altceva decât iarbă și câte un copac răzleț. Direcția Silvică am văzut cât împădurește. În schimb, oferă gratuit puieți atunci când cineva vrea s-o ajute. Anul trecut, s-au plantat 100 ha de copaci și tufe la Podu Hagiului. Nu să țină dealul în loc, ci pentru a limita înzăpezirea drumului județean, dar asta contează mai puțin. Deunăzi, primarul din Bălțați a coordonat o acțiune de plantare a 10.000 de puieți, pe un teren pe care îl ocoleau până și caprele. A fost o acțiune 100% voluntară. Tinerii fac astfel de acțiuni de patru ani, în toată țara. Ideea în fond e simplă. Direcția Silvică dă puieții, o primărie pune la dispoziție teren degradat. Voluntarii își fac treaba. Se mai adaugă câteva hectare de pădure. Toată lumea, mulțumită. Nepoții noștri vor face grătar cu lemnul salcâmilor puși de noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *