Sute de studenți au sărit de la etaje. Alții s-au ascuns în colțuri întunecate. Mulți tăceau mâlc în camere. Puteai să auzi pașii grei pe coridoare, răsuflarea sacadată a organului care urcase pe jos două etaje. Încercarea nereușită de a introduce cheia în ușă. Zgâlțâitul febril al clanței. Pumni! Picioare! Strigăte! Dezastru!

Nu, nu este un scenariu nereușit de film de groază, este chiar ceea ce au trăit bieții blatiști și supra-cazații din căminele din Tudor Vladimirescu săptămâna trecută. Un control inopinat al Poliției din campus, în cârdășie cu administratorii căminelor, a pus pe jar întreaga lume studențească din Tudor. Acțiunea a început cum nu se poate mai rău, la ora când tineretul studios se odihnește după o noapte de muncă intelectuală intensă. Pe la 9 dimineața, așadar, a început supliciul studențimii.

Martori oculari povestesc cum la început se auzeau doar bătăi înfundate în ușă. Mai aproape, tot mai aproape, până când propria ușă, bariera subțire care separa haosul de pe coridoare de liniștea amorțită și mahmură din cameră, a fost zguduită de bătăi ce nu păreau să se mai termine. „Îi auzeam cum băteau aproape să rupă ușa. Au încercat să intre cu cheia de la administrator, dar era închis pe dinăuntru. M-am ascuns în dulap. Ce să fac? Au băgat șurubelnița la yală și au forțat-o. Atunci le-a deschis colegul”,  povestește, sub protecția anonimatului, Pompiliu Cujbă, unul dintre tinerii surprinși în căminele vizate de razie. Vigilenți, polițiștii au verificat sub pat, pe pat, în pat, în dulapuri, mai puțin în cel în care junele blatist își ținea respirația și spera să nu-l sune mama să-l întrebe de nota de la Rezistența Materialelor.

Abia după ce au părăsit căminul polițiștii, tânărul Pompiliu și-a regăsit curajul de a ieși din dulap și de a intra în analele istoriei căministe purtând mai departe povestea raziei care a băgat frica în întregul campus…

Jean din T11