Aproape în fiecare zi, deputatul independent Viorel Blăjuţ adresează, pe reţeaua de socializare, câte o întrebare guvernanţilor. Teoretic, demersul lui ca ales al neamului ar fi unul corect. Dar, dacă iei intervenţiile lui Blăjuţ şi le analizezi, constaţi că e doar demagogie pură, discurs de politician ahtiat să-şi facă imagine.

Când eram mai tineri, aveam un coleg de clasă care făcea ce făcea și se băga în seamă la fiecare oră. Că era fizică sau chimie, română sau istorie, omul avea ceva de comentat. Uneori o nimerea, alteori, ca nuca în perete. La un moment dat, profa de română zice ”Fetelor, îl vedeți pe ăsta? Luați-l de soț, că e numai bun. Pe cât vorbește la clasă, pe atât de mut o să fie acasă”. Ne-a rămas pe creier imaginea de cetățean care n-are de fapt mare lucru de spus, dar se bagă și el în seamă acolo unde găsește pe cineva să-l asculte.

Vorbă multă
De ce-am adus noi vorba de aminitiri din copilărie? Pentru că sunt pe scena noastră politică unii care au, n-au mingea, trag la poartă, vorba lui Hagi. Cunosc, nu cunosc domeniul sau subiectul, simt nevoia să vorbească despre el. O să facem dacă vă surâde ideea un serial cu ei, că merită. Deocamdată, vă vom plictisi cu un prim exemplar de Homo Politicus Vorbaretis. A fost ales în 2012 ca deputat în Colegiul 12 Nicolina, după un gest electoral cu care a rupt într-adevăr gura târgului: a înmormântat pe banii lui morții de la morgă, vreo 40 la număr. Ca să nu se supere nimeni, le-a făcut slujbă, pomeni, poduri și ce mai trebuie după tipicul ortodox, chit că el este catolic. Văzut deputat, e drept că la redistribuire, s-a pus pe treabă. Cum ”parlamentar” vine de la ”parler”, adică ”a vorbi”, proaspătul deputat a început să vorbească. De vreo 68 de ori în plen, până acum. Puțin față de un Oprea, care își numără intervențiile în plen cu sutele, dar mult față de alții.

Ziua şi intervenţia
Asta n-ar fi chiar rău. În fond, de-aia a și fost trimis în Parlament, să vorbească. Foarte frumos, dar el vorbește și când și unde nu se așteaptă nimeni, și pe cele mai diverse teme. Vorbește în ziare, vorbește prin comunicate, vorbește pe Facebook. Iar intervențiile sale pe acest mijloc modern de comunicare sunt nenumărate. În ultimele două săptămâni, de exemplu, a fost cam ziua și intervenția. Le vom face o trecere în revistă, ca să nu ziceți că ne luăm de om degeaba.

Să se afle în treabă
Pe 1 iulie, îl întreabă și pe Facebook pe ministrul administrației, Liviu Dragnea, dacă este legal ca o regie falimentară, în speță RATP, să acorde gratuități. Că gratuitățile sunt aprobate de Consiliul Local și fac obiectul unui contract între RATP și Primărie, contract cu care Dragnea n-are nici în clin, nici în mânecă, nu mai contează.

Pe 2 iulie, îi vorbește fostului ministru al culturii, Kelemen Hunor, despre Palatul Braunstein și Coloseum-ul Bragadiru, întrebându-l cum poate interveni ministerul pentru a le reabilita. Răspundem noi: nu poate, că nu e treaba lui. Ministerul se ocupă de monumentele de categoria A. Astea două sunt de categoria B, adică e treaba autorităților locale. Pentru ambele, din câte mai știm, există niște proiecte făcute de Primărie.

Nimic concret
Pe 3 iulie, se revoltă împotriva rezultatelor proaste la evaluarea națională pentru clasa a VIII-a. Bine, și? A, nimic. Nu voia nimic, nu avea nicio nelămurire. Vorbea și el, așa…

Pe 4 iulie, îl ia la rost pe ministrul sănătății, că nu se văd rezultatele reformei în sănătate. Aici îl înțelegem. Are afaceri în domeniul sanitar, deci e normal să-l intereseze chestiunea. Dar, din nou, nimic concret. Aceleași întrebări le auzi și în stația de autobuz sau la vreo coadă la fisc.

Că veni vorba de fisc, pe 5 iulie o ia la rost pe ministrul finanțelor cu privire la deconturile TVA pentru Aeroport. Că acolo e o discuție tehnică ce se va rezolva probabil în instanță, e altă treabă. Dar de ce ar trebui ministrul să viseze zi și noapte la aeroportul nostru? Măcar dacă în interpelare deputatul i-ar fi prezentat clar cum stă treaba. Dar nu.

Deplânge starea fotbalului
O zi mai târziu, se ia de Șova, care nu mai era ministru al transporturilor. Că de ce a plecat fără să îndeplinească o promisiune pe care i-o făcuse deputatului, de a pune o barieră la trecerea peste calea ferată de la Uricani. N-am participat la discuție, dar bănuim că Șova i-a promis numai ca să scape de el. Că altfel, e o chestiune care ține de CFR, iar CFR-ul a zis de anul trecut că nu pune barieră la orice trecere peste calea ferată numai pentru că o dată la 10 ani un șofer nu se asigură.

Pe 9 iulie, mesaj optimist: Germania – Brazilia: 7-1. Seriozitate nemțească etc. Ce treabă are cu politica? Niciuna, dar a fost o ocazie de a deplânge starea fotbalului românesc. Fără soluții, doar vorbe.

Discurs găunos
Pe 10 iulie, se întreabă dacă reducerea CAS este o măsură foarte bună sau un cadou otrăvit. Și-a răspuns singur pe 14, când a ajuns la concluzia că Ponta ”pregătește o sufocantă creștere de taxe”. Între timp, pe 12 iulie, se luase de Rovana Plumb, care îndrăznise să spună că peste 40 de ani tinerii de azi vor avea și ei pensii, nu contribuie degeaba. ”Am spus-o și o repet: economia are nevoie nu de promisiuni electorale, ci de un set de măsuri de susținere, care să încurajeze munca, competiția, spiritul antreprenorial. Fără ele, totul este doar demagogie și populism”. Hmmm… Țineți minte vorba aia cu ”gura păcătosului…”?