Struţocămila Regională de Urgenţe

Un recent ordin al Ministerului Sănătăţii propune formarea a şapte centre regionale de urgenţă, la Târgu Mureş, Constanţa, Bucureşti, Cluj, Craiova, Timişoara, Iaşi, în ultimele cinci urmând să funcţioneze entităţi interspitaliceşti cu toate specialităţile chirurgicale şi medicale. Potrivit proiectului, unităţile funcţionale regionale vor îndeplini, temporar, rolul de spitale regionale de urgenţă cu nivel de competenţă I A, „până la construirea unor spitale noi sau până la atingerea nivelului de dezvoltare pentru actualele unităţi spitaliceşti care să permită respectarea integrală a prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1764 / 2006 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor de urgenţă locale, judeţene şi regionale”.
Concret, la Iaşi Spitalul Sf Spiridon va coordona activitatea de urgenţă, urmând să colaboreze cu structurile implicate în asigurarea asistenţei medicale de urgenţă şi terapie intensivă din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria”, Spitalului Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N. Oblu”, Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. G.I.M. Georgescu” şi Spitalului Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă”. Cu alte cuvinte, un politraumatizat într-un accident rutier va merge la Spiridon, pentru evaluare şi tratament. Dacă situaţia o va impune, va fi chemat un neurochirug, căruia îi revine sarcina de a decide dacă pacientul trebuie adus în la spitalul din Tătăraşi, singurul care dispune de logistica necesară. Evident, pacientul va fi trimis la o a treia unitate spitaliceaască în situaţia în care are nevoie de un tratament pe care primele două nu îl pot oferi. Culmea e că prin noua formă de organizare se doreşte limitarea plimbării pacientului critic printre spitale, însă în final tot aici se va ajunge. Cadrele medicale ieşene susţin că în locul unor decizii luate de prin birouri, mult mai indicate ar fi fost măsurile vizând creşterea gradul de competenţă a personalului de la SMURD şi a celui de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă în vederea stabilirii diagnosticului. Astfel, pacientul ar fi transferat din prima la unitatea care ar putea rezolva cazul de la cap la coadă.
Dan Ciomu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *