Sună clopoțelul! Prima zi de şcoală, ultima zi de chef

Am stat noi şi ne-am gândit şi până la urmă nu ne-a răbdat curiozitatea să nu vă întrebăm cum a fost prima voastră zi de şcoală? Cum aţi trăit primii fiori, ce aţi simţit la întâlnirea cu „Doamna / Tovarășa” şi cine v-a fost coleg de bancă? Ori cu cine aţi împărţit primele chiştoace de ţigări şi cu cine aţi poştit prima sticlă de bere după ce catalogul v-a strigat pe numele de familie, demonstrând că tot porecla vă asigură familiaritatea? Noi am pornit într-o călătorie prin albumul cu poze de familie şi, după ce ne-am stors lacrimile, ne-am gândit să vă dăm vouă să ne uscaţi batistele, cu promisiunea unor poveşti la schimb.elevi_scoala_1

Crizanteme pentru „Doamna”

Prima zi de şcoală a fost una pe care am uitat-o imediat ce am ieşit din casă. Mama îmi apretase scoarţă şortuleţul, coafeza îmi tunsese riguros cosiţele de Alba ca Zăpada, iar bunicul îmi legase frumos crizantemele albe, într-un buchet ce-mi atârna până la saboţi. Ăia albi, frumoşi, cu care mersesem la nunta vară-mii şi la care am văzut şi ce se întâmplă după ce se fură mireasa. Se plăteşte, cu bani şi acareturi, adică.

La şcoală nu m-a impresionat nimic. Cărţi frumoase nu erau, „Doamna” era prietenoasă, dar nu interesantă, iar colegii de clasă aveau penar din lemn. Al meu era chinezesc, din piele, şi aveam stilou cu peniţă din aur, aşa ne-a păcălit librarul. Boierie, nu ca acum! La careu m-am uitat chiorâş la ceilalţi colegi, am decis din start că voi fi şeful şi gata! Ce-a urmat? Coroniţa, fireşte, la interval de câte un an!

Bretonul, ca emancipare

Eiii, şi trecut-au anii, şi uite că deja am ajuns la prima clasă de gimnaziu. Pe vremuri, o păşeai firesc. Acum, dai examen dacă vrei să înveţi la liceu mai bun. Era să spun „de fiţe”, dar m-aş fi înşelat. Cu examenul suntem de acord, cu fiţele, nu. Pe vremea noastră nu erau admiteri în ciclul gimanzial, dar bunica spunea că le-a susţinut. O fi fost ea mai ghinionistă ori supusă vreunui ministru mai sever. Treaba ei! elevi_scoala_2Grija noastră era să scăpăm cumva de corvoada fundelor şi să aducem, cât de cât a domnişoare. Soluţia? Bretonul! Tuns fie la coafor, cu acordul mamei, fie cu lama de ras, pe furiş, în baie. Oricum cosiţa de la gunoi nu se mai întoarce aşa că ce s-ar fi putut întâmpla în caz de pedeapsă?

Gimnaziul era un loc interesant. Apăreau primele idile, consumate la rând la portocale, ori prin Orăşelul copiilor. Acum e altfel. Vrăjeala începe pe Facebook şi se termină tot acolo. Primul sărut are gust de plastic ori de ruj ieftin de la Avon. Plimbările se termină în casa scării, iar suferinţele se consumă pe chat. Cartea se duce naibii, iar dragostea la fel.

Matricola, flăcăi!

La liceu, alte belele. Matricola, tunsoarea regulamentară şi ghiozdanul care încurca mereu, fiindcă îţi lăsa doar o mână liberă. Mulţi băieţi, şmecheri, deja trecuseră la mape. Erau cei tari, cu pile la Partid. Restul, plebea, mergea cu punga ori servieta tatei şi era mai greu să ţină şi direcţia la mâna iubitei de trimestru. Unde mai pui că-i încurca şi şapca, başca matricola. De acnee nu mai vorbim, fiindcă oricum îi chinuia pe toţi. Logistica îi termina, dar totul era trecut sub tăcere fiindcă orice plângere publică era grav sancţionată: nicio jună durdulie nu ar fi acceptat invitaţia lor la dans, la Miss Boboc, unde totul era permis, de la ciupeli şi până la mâna scăpată în zona sacrală. Pardon, „fund” am vrut să spunem, ca să fim pe înţelesul tuturor.elevi_scoala_3

Poveşti vechi din zilele noastre

Dacă aţi avut răbdare să citiţi cele de mai sus înseamnă fie că sunteţi curioşi, fie nostalgici. Zilele şcolăritului de astăzi nu mai seamănă deloc cu ce-au fost odată şi nici nu trebuie. Fiecare etapă are caracteristicile ei, moda şi trăirile specifice şi nu putem impune nimănui să poarte şoseste trei sferturi ori centură de pionier în timp ce face schimb de tabletă cu colegul de bancă. În România, schimbările din educaţie au fost definitorii nu pentru calitate, ci pentru promoţii: fiecare s-a identificat cu câte o reformă prost lansată, cu câte un Bac nepromovat şi cu vreun manual alternativ lansat pe piaţă cu greşeli de tipar. Dar cui îi pasă?!

15 septembrie rămâne una dintre cele mai frumoase zile din an, asemuită cu Crăciunul. În brad nu punem globuri, ci dorinţe de deşteptare a tinerei generaţii. E un nou început de an educaţional, aşa că „Bine aţi venit la şcoală, copii!”.

Clemansa Liliac

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *