Mă doare la Opoziţie

Mă doare la OpoziţieStau şi mă uit pe scena politică şi nu înţeleg nici dacă m-ar bate cineva continuu cum de s-a făcut de-a rămas Românica fără de Opoziţie. Sunt absolut convins că adepţii “evoluţionismului politic” au o grămadă de explicaţii pentru acest fenomen de amploarea dispariţiei dinozaurilor. Da, poate privind aşa lucrurile, ca pe o glaciaţiune pe eşichier, lucrurile sunt foarte, foarte clare. Numai că, din câte ştiu eu, toate fenomenele astea se petrec în perioade de timp foarte mari, şi nicio specie nu dispare fără luptă.

Ca să fiu şi mai clar de atât, mă intrigă intrarea în ceaţă a portocaliilor. Pentru că, în privinţa celorlalte două formaţiuni politice care vor intra în Parlament alături de USL şi ARD chestiunile sunt foarte simple. UDMR îşi vede de “foaia de parcurs”  cu care ne-a obişnuit deja de mai bine de două decenii. Maghiarii tac şi fac, iar ce fac intră la capitolul lucru temeinic. Ultimul exemplu în acest caz este o ilustrare a înţelegerii profunde a mecanismelor politice, iar cu asta se lămureşte şi misterul prezenţei ungurilor pe listele electorale din judeţe mai puţin aflate în zona lor de interes. Ca o parafrază glumeaţă a împărţirii localităţilor în materie de acces la calea ferată, aş spune că judeţele se împart în judeţe în care sunt unguri, judeţe unde au fost unguri şi judeţe în care s-a auzit de unguri. Ei bine, Iaşul este mai degrabă din ultima categorie, iar prezenţa udmeriştilor pe listele de candidaţi în colegii ţine de calculul care spune că orice vot în plus adunat la nivel naţional poate conta la momentul la care se va trage linie şi se va mai repartiza vreun mandat.

În privinţa Dan-Diaconeştilor, numai cine nu vrea nu-şi dă seama că o oaste de strânsură nu poate acumula mai mult de o zecime din electoratul năuc (scuze, da’ asta-i părerea mea) al patriei. O simplă privire aruncată pe uninominalii pepişti lămureşte dilema cu vârf şi îndesat, iar excepţiile sunt numărabile pe degetele de la mâna unui veteran al războiului din Vietnam.

Maxima ciudăţenie vine însă de la ceea ce ar trebui să fie fala Opoziţiei mioritice. Aici este o linişte suspectă, iar “replicile” buldogului Blaga par mai degrabă din alt film. Unii vor spune, pe bună dreptate, că ARD-ului i s-a rupt filmul după ce a părăsit Puterea în fugă şi fără să se asigure. Da, dar chiar aşa de călcaţi de toate “maşinăriile” politice să fi ajuns? Se pare că da…

Nu am să mă refer aici la situaţia de la Iaşi, pentru că în judeţ oranjii nu au excelat nici pe vremea când tăiau şi spânzurau în ţara asta. Am încercat să aflu, de-a lungul timpului şi în mai multe ocazii, ce se întâmplă în Iaşi, dar n-am reuşit. Este foarte adevărat că am aflat că nici ei între ei nu înţelegeau mare lucru. Cel mai simplu ar fi să spunem că a existat un exces de orgolii, sau ceea ce mie îmi place să numesc “sindromul cancelariei”, adică un loc în care toţi sunt egali, consideră că au fix aceleaşi drepturi şi nimeni nu le poate impune nimic. Iar chestia asta s-a perpetuat până după ce a fost clar că dinozaurimea de Iaşi este ameninţată cu extincţia.

Am să închei această plimbare prin aburul Opoziţiei cu o imagine care le-a întrecut pe toate, cea a lui Traian Ungureanu. Nu am înţeles de ce s-a optat pentru acest contracarismatic personaj pentru a vorbi la lansarea candidaţilor ARD. El, săracul, a optat pentru o prezentare a la Iphone. Numai că a ieşi un Steve (Manual) Jobs, care a arătat vindicativ degetul mijlociu către Putere. Sondajele, însă, arată că fix asta vor primi ei de la USL…

Octavian Storin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *