Nu toată lumea a ciocnit din cupa bucuriei la cumpăna dintre ani. Din rândul celor care au fost nevoiţi să simtă gustul amar al unui an 2016 foarte prost din toate punctele de vedere au fost şi marii perdanţi ai Iaşului de la alegerile parlamentare. Faptul că scrutinul a fost plasat atât de aproape de zilele de sărbătoare a accentuat sentimentul de gol în stomac şi durere în suflet care n-a mai lăsat loc nici măcar pentru bucuria degustării unei sarmale. Vizitând casele câtorva dintre depresivii oameni politici ai târgului, am aflat o parte dintre gândurile lor la sfârşit de an.

Mihaela Popa: – Mda, sunt profesoară de matematică! Aşa, şi? La ce bun, la ce-mi foloseşte mie acest lucru tocmai acum, la ceas de Revelion? Să număr bulele de şampanie amară pe care o beau cu noduri? Unde mai pui că bărbatu-meu mă bate la cap să ies pentru a vedea artificiile! Haha, ca să mă gândesc la zâna liberală Scântei? Foarte inspirat, ce să zic… Şi vecinii, alţi indivizi subtili! Cică au venit cu Steaua. Care, bineînţeles, „Sus răsare!”. Ca să mor de poftă după floarea soarelui care, nu-i aşa, sus răsare! Uff, ce noapte stupidă de Revelion! Hai, sictir, 2016!

Mihai Lupu: – Cine naiba o fi inventat şi redistribuirea asta? Sunt convins că s-au făcut şmenuri la şmecheria asta făcută să aranjeze lucrurile pentru cine trebuie. Eram deja deputat, desfăceam şampania pe care o ţin încă de pe vremea când era taică-meu parlamentar, când ruleta asta păcătoasă a redistriburii a picat pe numărul norocos al lui Costel Alexe. Şi, uite-aşa, s-au dus Lungu şi Cosette în Parlament. Norocos, Lungu ăsta. Alături de Cosette, sigur va fi inspirit să facă partea a doua la Raiul Găinilor, de data asta la singular!

Alexandru Muraru: – Grozav, ce să zic… Acum va trebui să fac pe ruda săracă de la ţară care vine cu ouă şi lapte la boierul de la oraş. Mai exact, la frate-meu cel norocos, mare argat la Palatul Cotroceni. Păi, sigur, că pe Alexandru nu l-a dus mintea să ajungă la târg. O să mă rog de potera de la Cotroceni să-mi lase nasul în bucătărie pentru a respira oleacă de aer politic de nivel înalt, mai ales la ora preparării ştrudelului. Ia să mai iau o măslină, să-mi dreg gustul amar. Mna, mâncarea săracului, măslină cu brânză. Vai, sunt atât de provincial!

Daniel Oajdea: – După ce că mi-au luat fotoliul de parlamentar, acum vor să-mi ia şi sala de cinematograf. Nu-i nimic, ca unul care încă poartă flacăra violet în suflet, nu mă mai sperie orice fleac. Voi înfiinţa Partidul Dacia 1300 cu Îmbunătăţiri şi-mi voi apăra teritoriul!