Analiză: Iaşul, fabrică de specialiști IT

Dacă mai țineți minte, primii ani de după 1990 au adus o prăbușire aproape generală a industriei ieșene. O parte era bună de dat la fier vechi, într-adevăr. Pe de altă parte, unii s-au apucat să facă praf fabricile abia cumpărate prin privatizare, în ideea că e mai rentabil să le vinzi rapid la fier vechi decât să te chinui să le ții în producție și să te îmbogățești abia în 20 de ani. Alții, de bună-credință, s-au trezit că piețele clasice, fosta URSS și blocul socialist în general, s-au dus la vale, iar marfa produsă nu este suficient de competitivă pentru piața Europei Occidentale.

O muncă de sclav
O soluție pe termen scurt a fost celebru lohn, făcut mai ales în industria ușoară, cu firme din Italia sau din alte țări vestice. Pe scurt, din Italia venea tirul cu bucățile de pantaloni și cămăși gata croite după tipar. La noi, erau cusute, li se punea eticheta italienilor, și se trimitea tirul înapoi. Ideea era că poți automatiza croitul, ștanțând practic tiparul pe valul de pânză, dar cusutul tot la mână se face, până vor inventa japonezii roboți și pentru asta. Iar mâna de lucru românească era mult mai ieftină decât cea italiană, deci era mai profitabil pentru ei ca românii să le coasă nasturii. Pentru noi, era doar o modalitate de supraviețuiire, pentru că profitul era minim, dacă exista. Sistemul a funcționat câțiva ani, până au început să crească lefurile și la noi. Nu că în branșă ar fi cine știe ce lefuri, dar în Kazahstan sunt și mai mici. Așa că italienii s-au reorientat, iar lohnul din confecții a început să gâfâie. Multe firme ieșene care din asta trăiau, au dat faliment. La un moment dat oricunde te învârteai dădeai de câte o firmă de confecții, inclusiv în Centru. Era una lângă Casa de Pensii. Alta, la fostul RC Star, ca să dăm numai exemplele astea. Apusul lohnului era și normal, pentru că acest sistem de lucru nu-ți asigură intrarea pe nicio piață. E doar o muncă de sclav, prost plătită și prin care nu-ți promovezi brandul propriu în niciun fel, ci dai o mână de ajutor la promovarea altuia.

Şi în IT
Ei, cam același lucru se întâmplă acum în alt domeniu, motiv pentru care noi cam strâmbăm din nas când auzim pe câte unul zicând că industria IT va fi motorul de dezvoltare al Iașului în următoarele milenii. Poate, dar nu IT-ul de acum, pentru că lohnul practicat în acest domeniu va mai putea funcționa doar încă vreo câțiva ani, până învață băieții din Kazahstan să butoneze ieftin, după cum au învățat să și coasă. Lohnul IT este în plină înflorire la Iași în acești ani, dar pe fix aceleași principii ca și cel din industria ușoară, doar că la alt nivel. Mână de lucru calificată există. Ca și în confecții, avem liceu de profil. Avem liceul de informatică, avem facultatea de informatică, avem automatizări și calculatoare. Cei mai buni IT-iști pleacă în străinătate, să butoneze acolo. Cei care nu au față de Silicon Valley sau de Seatle sau care nu-și părăsesc țara din motive familiale sau pur și simplu din patriotism, rămân aici, în bună parte la munca de jos din informatică.

Cum se face
România nu este considerată o țară producătoare de soft, cum sunt SUA, Germania, Japonia sau Israel, ci doar o destinație de IT Outsourcing. Cele câteva firme românești mari care se ocupă cu producerea și vânzarea de aplicații cap-coadă sunt excepțiile care confirmă regula. La Iași, trei sferturi dintre firmele de IT nu fac altceva decât outsourcing, sub diverse forme, ceea ce nu înseamnă practic altceva decât export de ore de muncă, nu de soft. Concret, dacă Bill Gates vrea să scoată o versiune nouă de Windows, băieții lui din Seattle, plătiți cu 200.000 de dolari pe an stabilesc doar liniile generale ale sistemului de operare. Ce programe va conține, cum vor funcționa astea, iar pentru realizarea lor efectivă caută firme mai mici. Nu degeaba după lansarea vreunui produs gen Windows mai sunt scoase pe piață tot felul de patch-uri care să rezolve problemele de compatibilitate. Programele sunt făcute fiecare de altcineva. La rândul lor, firmele care au prins câte o felie din viitorul cașcaval creează pseudocodul, algoritmul general al programului respectiv, iar cu diversele funcții și proceduri necesare nu-și mai bat capul, ci apelează la lohnul IT. Și așa, o bucată de cod ajunge spre redactare unei firmulițe din Iași sau chiar unei filiale a unei firme internaționale, dar tot la Iași, că munca e ieftină. Majoritatea programatorilor noștri butonează zi de zi câte un algoritm de sortare și asta e tot. Practic, lohnul IT, care plătește lefurile a vreo 4.000 de ieșeni nu este altceva decât o subînchiriere de forță de muncă pentru scrierea de cod sursă. Asta deocamdată, pentru că limbajele de programare sunt universale, iar asiaticii vin puternic din urmă. Nu japonezii, că nu se coboară ei la dintr-astea, ci bengalezii, vietnamezii, kazahii și alții, care sunt de zece ori mai ieftini chiar decât ieșenii noștri.

Mai bine la Cluj
Deocamdată, piața lohnului IT la Iași este în creștere, iar specialiștii estimează că această creștere va mai dura câțiva ani, până să se ajungă la saturație și până să devină mai rentabile alte variante. Avantajul nostru indiscutabil, care compensează costul forței de muncă este infrastructura IT. Avem una dintre cele mai rapide rețele broadband din lume, locul IV mai exact, ceea ce permite transferul unor pachete mari de informații în timp scurt. Totuși se vorbește de câțiva ani de migrarea lohnului IT mai departe, spre est. Firmele suficient de puternice se dau peste cap să vină cu produse soft proprii pe care să le vândă, conștiente că bula lohnului IT se va sparge până la urmă. Iar aici apare diferența între noi și ceilalți din România. Ca de obicei, tonul îl dă Ardealul. La Cluj, cel mai puternic centru de profil din România după București, 90% din veniturile clusterului IT local provin din activități de lohn, iar firmele locale încearcă să treacă pe producție proprie. Procesul e greoi, pentru că lohnul este încă tentant și doar puține branduri românești sunt cunoscute afară. IQuest e una din firmele clujene importante în IT, cu o cifră de afaceri de 26 milioane euro și 600 de angajați. Chiar și ea însă, trăiește exclusiv din lohn, dar a anunțat recent că vrea să scoată pe piață două produse proprii, pentru că trebuie să existe viață și după lohn. Șanse au, nu degeaba sunt porecliți în presa străină „Silicon Valley” de România.

Care e topul
Clujul se află în top 100 orașe pe plan mondial în ce privește volumul outsourcingului. Firește, nici chiar așa el nu se poate compara cu Bucureștiul, care concentrează jumătate din toată forța de muncă din IT-ul românesc, respectiv vreo 45.000 de oameni. În București au filiale Oracle, Dell, Endava, Microsoft, Intel, IBM și multe altele. Pe locul trei ar veni Timișoara, cu vreo 7.000 de specialiști IT, angajați la Alcatel, OCE, Atos sau ACI. Au fost bănățenii cândva pe locul doi, după București, dar Clujul a cunoscut o expansiune rapidă, în timp ce Timișoara, așa cum am mai avut ocazia să o spunem, a cam luat-o la vale. Locul cinci este al Brașovului, cu 2.500 de specialiști IT. Au avantajul apropierii de București și Cluj, multe companii alegând Brașovul drept sediu secundar pentru birourile din România. Alt avantaj este numărul mare al vorbitorilor de limbă germană, net peste cel din Cluj sau Timișoara.

Mulţi şi buni
Am sărit peste locul patru, pentru că este cel ocupat de Iași. Avem 5.000 de profesioniști IT, Amazon, Capgemini, Continental sau Mind fiind cei mai importanți angajatori. Principalul nostru atu este faptul că suntem o adevărată fabrică de specialiști. Așa de mulți, încât ne permitem să-i învățăm și pe alții, la Cluj organizându-se de vreo doi ani cursuri de profil, cu instructori ieșeni. Ăsta este și un dezavantaj, pentru că specialiștii noștri sunt mult mai dispuși să plece în alte orașe, date fiind salariile mai mici. E legea cererii și ofertei. Avem mulți specialiști, deci și mulți care nu-și găsesc loc de muncă și trebuie să accepte lefuri mai mici. Cam cu 10-15% mai mici decât la Cluj, cam cu 30% mai mici decât la București. O leafă medie este greu de făcut, pentru că sunt fluctuații enorme. În industria IT, pentru aceeași muncă poți câștiga 1.000 de lei lunar sau 1.000 de euro. Depinde unde nimerești. În general, jumătate din firme plătesc până în 1.500 de euro lunar pentru un programator bun. Peste 2.000 de euro lunar plătesc doar vreo 7% din companii, iar aceasta doar în condițiile unor proiecte serioase încredințate angajatului.

Pe 6 în lume
Tot un atu al Iașului, pe lângă salariile mai reduse și numărul de specialiști disponibili este celebra viteză a internetului. Am spus mai sus că România se află pe locul IV în lume în această privință. În topul orașelor, Iașul este pe 6, după București care este pe 5. Pe locul 1 este Singapore, iar Parisul este pe 8, urmat de Galați și Timișoara. Vorbim, firește, de un top mondial. La infrastructură de comunicații stăm bine și chiar foarte bine. Mai prost stăm la infrastructura de transport, legăturile Iașului cu exteriorul fiind slabe, cel puțin până la construirea viitoarei autostrăzi. E drept, domeniul IT nu are neapărată nevoie de șosele, dar tot prind bine, măcar până ajung investitorii la noi.

Cerere de spaţii
Cazarea lor ar putea reprezenta însă o problemă. Odată cu explozia IT la Iași, a explodat și construirea de sedii de birouri, mai ales cele de clasă A, situate în Centru. Se construiesc în continuare și nu se face față. E și firesc, că doar n-o să-și facă sediu alde Amazon sau Continental prin Dacia, nu? Am mai discutat noi pe tema asta, dar în ultima vreme a mai apărut un fenomen. Cei 54.000 mp de birouri de clasă A, din care 28.000 mp în cadrul Palas, deja nu mai ajung. Ca urmare, cel puțin cât mai ține boom-ul IT, tot ce există spațiu în Centru a început să fie transformat în birouri. Moldova Mall e în plin proces de convertire din spații comerciale, în birouri. Lucrările se vor termina vara asta, cel mai probabil în vreo două luni. În final, din 14.500 mp, 11.600 vor fi birouri. La Palas, blocul turn de locuințe, unde a anunțat că vrea apartament și Cătălin Botezatu, a devenit bloc de birouri. În 2008 se spunea că vor fi 800 de apartamente și că ar exista deja 1.200 de doritori. În 2010, s-a trecut la varianta 100 de apartamente, restul birouri, iar numărul apartamentelor a scăzut în continuare. E închiriat aproape complet sub formă de birouri. Cinematograful de la Palas va avea și el aceeași soartă. Mai mult, tot pe Sf. Lazăr, vizavi de turn, Iulian Dascălu mai face unul care nu-i gata, dar este deja închiriat. O firmă botoșăneană cu rădăcini franceze se pregătește să construiască, peste fosta pizzeria Don Papa de pe Sf. Lazăr, un alt bloc de 8 etaje a 600 mp de birouri. Loc nu prea mai este, că cerere e tot înainte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *