La începutul săptămânii trecute, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, a vizitat ţara care se vede şi de pe Lună atunci când n-ai ochi să o priveşti de pe Pământ: China, marea întindere de pământ unde oamenii sunt mai deşi decât furnicile.

Dialog în tonuri gălbui

Mesagerul european a plecat cu gândul de a întări cooperarea între China şi Uniunea Europeană în domeniul agriculturii şi a dezvoltării rurale. Sătul de veştile proaste legate de câinii şi pisicile vagaboande, românul cu misiune la Bruxelles s-a orinetat către o ţară unde tot ce mişcă se mănâncă. Scapă doar ceea ce este din plastic ori ceară, fiindcă nici lemnul nu-i ferit de atacul termitelor cu ochi oblici. „Agricultura este foarte importantă atât pentru UE, cât şi pentru China, pentru efortul de a aborda problemele ca asigurarea alimentaţiei, lupta împotriva schimbărilor climatice şi dezvoltarea echilibrată a teritoriilor rurale”, a declarat comisarul.

Cât de curând vom afla şi rezultatele vizitei; cu siguranţă, asiaticii vor pune la punct bursa cărnii de căţel şi vom face schimb de orez: al nostru mic, puchinos şi plin de gărgăriţe, măturat de prin cala vapoarelor eşuate în Pontul Euxin; al lor, frumos, crescut în satele unde tinerele visează feţi-frumoşi şi festivalul florilor de cireş, numai bun de amestecat cu perjele uscate ale babelor din prin Leţcani.

Daaa, suntem răi, însă cum îşi poate imagina careva o colaborare între satele româneşti şi cele din China? Singura coordonată comună ar fi sărăcia şi opincile, ale noastre din şorici, ale lor din pai de orez, fiindcă şoriciul este delicatesă!

Şi, totuşi, pare-se că în urma acordului de cooperare în domeniul agriculturii, semnat anul trecut (mare curaj!) între cele două părţi, au început să se vadă rezultate concrete, motiv pentru Dacian Cioloş să creadă că mai există potenţial pentru dezvoltare cu beneficii în ambele părţi.

Comisarul european propulsat de la Bucureşti a avut subiecte grele de abordat: lupta împotriva falsificării în sectorul vinurilor şi spirtoaselor, siguranţa alimentară şi cercetarea agricolă cu scopul de a creşte productivitatea agriculturii şi gestionarea sustenabilă a resurselor naturale.

Şoriciul şi şpriţul de orez

Ei, păi de asta l-au trimis, că el ştia cum să treaba cu şpriţul făcut din pastile şi cu haraşpinca de garaj. Omul avea experienţă de pe timpul când îşi bătea capul pe la Bucureşti să-i civilizeze pe români, să-i înveţe diferenţa dintre vinul de struguri şi cel care a trecut pe lângă doagă. Grea misiune! Apoi, Cioloş a mai deschis un subiect sensibil: echivalarea standardelor privind produsele organice între cele două ţări. Standarde?! Greu de crezut că vor fi respectate, dar el este obişnuit din România, unde legea e doar o adunătură de foi semnate şi nicidecum un ordin ce trebuie respectat.

Rezumând, o colaborare cu fraţii urmaşilor dinastei Ming ne-ar ajuta să curăţăm străzile de maidanezi, să învăţăm să punem pariuri, să ne tocmim la fiecare bob de orez şi să prăjim raţele de Pekin, după ce am mâncat lebede din Austria. Ei ar putea învăţa de la noi cum se face rachiu sau vin din orice, cum se transformă şoriciul în salam de Sibiu fără să treacă pe lângă carne sau cum se face ikebana cu salcâm japonez pe cel mai mare bulevard al Iaşului. Ca de obicei, tot răul spre bine!

Ling Tao