Sunteți ieșeni și vă numărați printre acei nefericiți care dețin și mașini proprietate personală? V-ați săturat să aveți treabă prin centrul orașului și să pierdeți zeci de minute, dacă nu chiar ore, în căutarea unui loc de parcare? Ați întârziat la întâlniri importante pentru că nu ați găsit unde să vă lăsați mașina? V-ați săturat de polițiștii locali și de „samsarii de mașini” care parcă vă pândesc în permanență pentru a vă ridica autoturismul? Ați obosit așteptând o soluție de la Primărie?

Ei bine, stimați participanți la trafic, nu vă pierdeți speranța: există o soluție! Și, ca orice soluție cu adevărat miraculoasă, ea nu poate veni de la vremelnicii slubași ai autorităților locale, ci de la Cel de Sus! Evident, pe căi nu atât necunoscute și de neînțeles, cât indirecte și subtile, prin intermediarii săi. Din ale căror rânduri, unul – preotul Viorel Sava, parohul sau, de fapt, „managerul” parohiei „Tăirea Capului Sf. Ioan Botezătorul” – a avut revelația de a amenaja, taman în curtea bisericii la care slujește, o parcare cu plată! De altfel, vadul este excelent, la doi pași de Primărie și Teatrul Național, vizavi cu Liceul de Artă, iar business-ul e promovat cât se poate de transparent, printr-un afiș lipit pe poarta de intrare în curtea parohiei.

Mărturisim că nu am îndrăznit să sunăm la numărul de telefon menționat în anunț. Fiind post, ne-a fost teamă să nu fim afurisiți. Pe de altă parte, suntem siguri că părintele eliberează chitanță și bon fiscal, cu ștampilă și toate celelalte, nu iconițe și lumânări sfințite, așa cum am primit la ultima slujbă pe care am fost nevoiți să o contractăm…

Așa că e departe de noi tentația păcatului de a cârti; din contra! Mai întâi, parohul bisericii cu pricina nu chiar orișicine în ierarhia Bisericii Ortodoxe Române, ci ditai profesorul universitar și fost decan – pentru vreo ‘n’șpe mandate – al Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași. Calitate în care, vă dați seama, a păstorit ceva sute de mielușei pe calea preoției, cale pe al cărei parcurs a așezat, cu siguranță, și propriul model al propășirii întru valorile creștine ale economiei de piață. Să ne mai mirăm, atunci, că nici măcar cei mai tineri dintre popi nu renunță la obiceiul taxelor, suprataxelor și DAE-urilor de tot felul care însoțesc fiecare serviciu bisericesc, de la botezuri, nunți și înmormântări, până la ghicit în Carte și sfințiri de BMW-uri…

În al doilea rând, inițiativa vine să mai tempereze dezbaterile relansate recent despre finanțarea Bisericii de către stat. Nu există o astfel de problemă! De ce-ar avea nevoie Patriarhia de „mărunțișul” Guvernului în condițiile în care fiecare preot se dovedește a fi mai bun antreprenor decât orice primar sau ministru?

Ali Baba și cei 40 de Mucenici