"Descensor"

Păi de ce ar mai da? Transportul până în SUA e scump (sau măcar până la Vidraru), taxa de sărit cu capul în jos aşişderea, eventual trepanaţia efectuată după săritură…Că dacă nu ştii să sari, sigur îţi rupi vreo două coaste.

Ei bine, iată că românul a găsit o soluţie mai la îndemână: aruncatul în gol cu liftul. Chiar e pe bune şi se întâmplă frecvent la blocurile „comuniste” de prin centru, undeva pe C. Negri. Acum renovate şi probabil cu revizia la zi.

Aidoma sportului-mamă, aruncatul cu liftul constă în felul următor: intri în lift cu siguranţa omului care, de peste treizeci de ani locuieşte la bloc, închizi uşile pe care, apoi, trebuie să le ţii cu o mână (eventual cu un picior) şi dai să apeşi butonul care te duce la parter. Da’ cică lifturile de acum citesc gândurile, aşa că iau singure iniţiativa să te ducă în jos. Aici vine şi partea interesantă: ţi se garantează că cel puţin trei etaje vei avea adrenalina la maxim. De ce? Pentru că nu ştii ce te aşteaptă. Cei mai norocoşi reuşesc să se blocheze undeva între etaje şi scapă doar cu un tremurici temporar de câteva luni, coşmaruri săptămânale cu morţi în lift şi vecini binevoitori cu patentul în mână.

Oricum, taxa pentru sportul de mai sus nu e mare, se plăteşte lunar la administraţia blocului respectiv şi vine la pachet cu femeia de serviciu care sună imediat la dispecerat.

Propunem, întru legalitate absolută, să se schimbe denumirea tehnică a lifturilor, din ascensor în …descensor, aşa, ca să ştie şi amărâtul care plăteşte impozitele degeaba!