Moromeţi şi ciumeţi, la cules ştiuleţi

Consiliul LocalConsilierii judeţeni, dornici de a cunoaşte cătunele judeţului şi pe locuitorii aşezărilor pe dealurile cărora ar fi trebuit demult să-şi rupă pingelele, vor organiza de acum încolo şedinţe extraordinare, nu la munte sau la mare, ci…direct pe ogoare. Această iniţiativă pur electorală, pur de stânga, a venit din partea consilierilor PSD, fiind îmbrăţişată la unison de toţi ţărăneţii din plenul Consiliului, la gândul că odată ajunşi la ţară îi vor cunoaşte cumetrele rotofee şi rumene în obraji, iar ţăranii se vor cocârja în faţa lor cu plocoane. Singurul care s-a împotrivit a fost şeful judeţului, Marele Alb: “Băi băieţi, vouă vă arde de umblat cu teleguţa după Măriuţa, iar noi aicea avem trebă serioasă. Mergeţi unde-ţi vrea, da’ bazaconii de-astea eu nu înghit”.

S-a votat: avem şedinţă!

Cu chiu cu vai, consilierii l-au convins că aerul de ţară e doftorie curată pentru reumatismu’ ce-l posedă, că ţuica de prună e bucurie pentru limbă iar ţărăncile trupeşe, izvor de sughiţ şi infarct pentru ăia cu păru alb. Şi au stabilit. La ora 6.00, deşteptarea. Nu se haleşte nimic, să nu cadă greu pe drum. Eventual, se face scurt o spălătură pe dinţi, să nu se simtă când vor mânca căcat în plen. La ora 7.00, închiloţat, la costum şi geantă aruncată după umeri, cu cravata-n vânt, fiecare îşi ia bicicleta cu dinam şi pedalează spre primul popas din capătul oraşului. Benone Tofan, ţăran răzeş cu patru clase, vine cu calu’ iar Simirad îşi face apariţia prin colbul drumului cu o bască de pictor ratat aruncată peste claia de păr vâlvoi, osândit într-o droagă de început de secol. În remorcile unui fost CAP, acum privatizat, sunt aduse secretarele, împărţitoarele de cafea, bună dispoziţie şi picioare învelite în hamleţi cu jartele. La orele 8 spre 10, cu limbile scose de un cot şi scuipând noroi, aleşii îşi scutură kilu de praf de pe revere, apoii intră ţanţoşi în centrul primului cătun ales. Se face numărătoarea. Lipsesc doi – Costică Şerban (Magraonu’) şi Maria Cabalău (magraoana de servici’).

Costică Şerban i-a dat pompe Mariei Cabalău… la roate!

Consilierii se aşează în jurul meselor cleioase din barul primarului şi încep să deguste primul pahar… cu hotărâre. Dezbaterea e în toi. Nimeni nu se împotriveşte. După juma’ de oră apare şi cuplul rătăcit. Şerban se scuză că a fost nevoit să-i umfle roata colegei sale şi că, după cinci metri, s-a spart cealaltă roată. A fost nevoit s-o ia pe ghidonul lui. Pe drum şaua s-a înfierbântat… Consilierii nu-l ascultă. Au trecut deja la dezbaterea celui de-al doilea punct al şedinţei – sarmale în foi de viţă. După al cinşpelea punct de pe ordinea de zi, peste birtul de şedinţe se lasă liniştea. Aleşii s-au retras, cu capetele pe mese sau cu ochii beliţi la lustră, să delibereze. Afară e rumoare. Ţăranii care tocmai şi-au primit venitul minim garantat, au venit să-şi investească cei 60 de lei. Rândurile se îngroaşă ameninţător ca şi cum tot satul ar fi rămas cu gâtul uscat.

“Da’ ce-or mai vrea ăştia de la oraş?! Nu le-o ajuns cât ne-o muls?”, răzbat vociferări din afară, pline de oftică. Gâtul şi răbdarea ţăranilor nu au astâmpăr, aşa că ruralul dă năvală peste consilieri…

Idei şi soluţii pentru dezvoltarea rurală

“În urma şedinţei de plen ce a avut loc în comuna Furcile Iobagului, a avut loc o confruntare de idei între localnici şi consilierii veniţi de la Iaşi pentru a dinamiza activitatea comunei. În ciuda acestui fapt, între oamenii veniţi de la lucrul cîmpului şi domnii veniţi de la Iaşi, cu sclipirea cuvântului, a existat o continuă stare emergentă, o emulaţie de a ridica comuna Furcile Iobagului către înalte culmi de dezvoltare economică”, titra a doua zi unul dintre ziarele locale. În realitate, în urma raportului dintre consilieri şi ţărani, şapte dintre ei au fost duşi cu căruţa la spitalul orăşenesc pentru dezalcoolizare, vreo zece au rămas împrăştiaţi prin şanţurile comunei, spre bucuria celor mici care, cu ce au scos de prin buzunarele consilierilor căzuţi la datorie, au lăsat chioşcul comunal fără pufuleţi şi ciubuce. Despre nea Costică Simirad nu mai ştie nimeni nimic de vreo lună. Cică ar fi în China, la strâns fonduri pentru modernizarea aeroportului de la Ciric…



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *