A fost nevoie ca valurile coabitării să zdruncine bine bărcuțele formațiunilor de dreapta și ca sunetul cristalin al cătușelor să fisureze timpanul patronului Antenelor, ca să aflăm și noi, altfel oameni informați în cele politice, că există și în România un partid pe nume Conservator. Sigur, auzisem și noi de Constantin, de Sereș, de Grapini, însă ne imaginam că e vorba doar de o gașcă de figuranți prin care Varanul încearcă să ajungă și să rămână la guvernare și, atât cât se poate, departe de răcoare. Nu știam, totuși, că e vorba de un „partid” propriu-zis, adică de o formațiune structurată și organizată, cu agendă publică, cu strategii proprii și alianțe.
Faptul că vorbim de un partid serios, cum scrie la carte, am început să-l bănuim zilele trecute, când am văzut la Antena 3 că PC a decis încetarea protocolului încheiat cu PNL pentru constituirea Alianței de Centru Dreapta, din motiv de existență formală, fără finalitate și fără acoperire în teritoriu. Că este vorba de o decizie politică importantă, cu implicații care încă nu pot fi bănuite, ne-am lămurit însă pe deplin abia atunci când am citit o serie de explicații suplimentare oferite de mult mai cunoscutul Vasile Șalaru, profesor reputat, formator de opinie și strateg politic inegalabil, explicații în virtutea cărora am aflat că marele om este și șeful filialei ieșene a PC și nu un membru rebel al PSD, așa cum ne aminteam noi.
Ei bine, acest Machiavelli de Bahlui a adus precizări neprețuite cu privire la decizia PC, declarând că PNL nu şi-a respectat nicio obligaţie prevăzută în protocolul ACD, în timp ce conservatorii au susţinut toţi candidaţii liberali: „Orice decizie luată la nivelul conducerii USL o vom susţine şi o vom duce la bun sfârşit. Nu părăsim USL, este doar o măsură prin care proiectele şi declaraţiile PC ni le asumăm separat, şi nu prin prisma ACD”. Adică, ceva de genul „eu te-am iubit cu dorință, tu pe mine din guriță”, vorba lăutarului, plus nuanța tipic varaniană: „adio, dar rămân cu tine”. Și mai interesante au fost, însă, mărturisirile fierbinți ale acestuia cu privire la liderii bahluieni ai „verilor” (așa a zis) de la PSD și PNL: „La nivelul judeţului Iaşi, relaţia dintre PC şi PNL este inexistentă. Anul acesta, eu personal nici nu l-am văzut pe Relu Fenechiu. Cu Adomniţei colaborez bine la Consiliul Judeţean. În schimb, relaţia cu PSD, atât personală, cât şi instituţională, este mult mai bună, mai caldă, faţă de cea cu liberalii. Şi colaborarea mea cu dl Nichita este bună, aproape de neconceput. Am reuşit să trecem peste animozităţile trecutului”.
Nu prea ne dăm seama cum și-a putut imagina conservatorul că ar fi fost necesar, măcar formal, să se întâlnească cu ditai ministrul Transporturilor. În privința colaborării cu Adomniței, cum ar fi putut aceasta să fie altfel decât bună, în condițiile în care PC are un singur membru în CJ, în persoana lui Șalaru, care, oricât ar fi de valoros, tot nu prea are ce face pentru a influența majoritatea PSD-PNL.
Avem, însă, mari îndoieli că „relaţia cu PSD, atât personală, cât şi instituţională, este mult mai bună, mai caldă”. Din câte ne aducem noi aminte, Șalaru a fost exclus din PSD în 2006, la pachet cu actualul subprefect Bogdan Abalași și cu CFR-istul Dumitru Anchidin, tocmai pentru că aruncase cu lături în șeful social-democraților, Gheorghe Nichita. Ulterior, în timpul guvernării portocalii, conservatorul o cârmise spre PDL, pe mână cu fostul șef al CJ, dom’ profesor Constantin Simirad, și îl gratula periodic pe primar cu diverse amabilități. (Nu mai intrăm în detalii; citiți-i blogul!) Așa că, în ceea ce privește relația cu primarul, bănuim că e vorba mai curând de o dorință decât de descriere, de wishful thinking, cum ar spune francezul: o relație „bună” între cei doi- cum i-a scăpat chiar conservatorului – este „aproape de neconceput”…
Vasile Salariu
