Circoteca microfoanelor din pereţii Casei Pătrate continuă cu o nouă serie de conferinţe de presă, avându-i ca protagonişti pe Victor Chirilă şi Costel Adăscăliţei, încă vicepreşedinţi ai Consiliului Judeţean Iaşi. Fiind vorba de spectacol, ziarele şi televiziunile au întors pe toate părţile acest subiect aparent zemos. Spun aparent pentru că, din punctul meu de vedere, nu era nimic suculent de urmărit aici dintr-un motiv foarte simplu. Probabil că, la un moment dat, celor doi li s-a urcat la cap cum că ar fi cine ştie ce mari scule prin Casa Pătrată iar nea Costică Simirad i-a coborât de pe piedestal cu un şut în noadă. Evident că la mijloc au fost şi nişte calcule politice, dar asta contează mai puţin acum. Aşadar, care ar fi marea zbârnă cu ascultarea şi înregistrarea celor doi dacă aceştia, în timpul programului, au fost plătiţi să frece menta şi nu au fost lăsaţi de preşedintele Simirad să facă nimic? Ce şpăgi să împartă ei, dacă efectiv nu aveau acces la vreo pârghie decizională pe un contract sau altul? Atât Chirilă cât şi Adăscăliţei au tăiat din greu frunză la câini încât am ajuns să mă întreb dacă nu cumva Chirilă a inventat povestea cu microfoanele ca să nu intre lumea la idei că prea încasează bani de la contribuabili pe statul lui degeaba. Pentru că a stat degeaba! Degeaba a stat şi Costeluş, dar acesta măcar a ţinut ciocul mic şi nu a mai făcut pe victima…

***

Aud că Chirilă se mută la cort de teama microfoanelor. Sărăcuţul de el. Cum a ajuns el tocmai el ciuca bătăilor organelor de anchetă penală… care l-au tot vânat… când cu terenurile de prin Vişani date pe ochi frumoşi pe când era primar la Bârnova, când cu minorele prostituate de prin Bucium care s-au tot plâns că au fost făcute, cu perversiuni, la bani, iar acum cu microfoanele… plânge puşcăria de dorul lui!

***

De Costeluş nu prea am ce zice, decât că-l simt oarecum jenat de acest scandal. La cum îl cunosc, cred că a descoperit camera de luat vederi cu mult înaintea lui Chirilă, dar, băiat deştept, a lăsat-o acolo s-o desconspire alţii. Evident că, în calitate de demnitar local, Costel Adăscăliţei e cam de aceeaşi calitate cu Chirilă iar asta îmi dă exact măsura calităţii oamenilor politici care i-au plantat acolo. Băi, senatorilor, deputaţilor şi preşedinţilor, de unde naiba-i tot găsiţi?!

***

Aflu că între timp sfârşitul lumii nu a mai avut loc, motiv de dezamăgire pentru unii şi de satisfacţie pentru alţii. Cel mai bucuros e musai ăla de a dat duma, fiindcă după toată povestea a plecat acasă cu vreo 300 milioane de dolari. Ce să-i faci… nici sfârşitul lumii nu mai e cum a fost cândva!