Mădălin Lefter este un tânăr care se poate lăuda că, la cei 32 de ani pe care i-a împlinit, în luna august, a văzut şi a trăit cât alţii în zece vieţi. Plecat din Iaşi la 19 ani, după ce tocmai picase admiterea la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Mădălin a ajuns să lucreze pe un vas de croazieră, despre care spune, glumind, că “îşi făcea viaţa prin Oceanul Indian”.

“Începutul aventurii mele este unul foarte întortocheat şi complicat, dar, pe scurt, sună cam aşa: eram un tip timid şi visător, cu puţini prieteni şi fără o prietenă, căruia îi plăcea foarte mult sportul. Făcusem tenis, atletism, chiar şi baschet o perioadă, dar nu la nivel de performanţă. Când am terminat liceul, ai mei m-au întrebat la ce facultate am de gând să mă înscriu. Tata şi-ar fi dorit să fac Dreptul, mama spera să aleg Istoria, disciplina în care ea profesa, dar, fiind întotdeauna foarte îngăduitori cu mine, nu s-au împotrivit când am ales sportul. Din păcate, deşi mă pregătisem foarte bine toată vara, în timpul examenelor eliminatorii m-am îmbolnăvit destul de grav, după ce am contactat, nici astăzi nu ştiu de unde, o bacterie care mi-a atacat sever stomacul. Am stat în tratamente aproape două luni de zile şi am ratat toate examenele”, îşi începe povestea Mădălin. În ciuda încurajărilor primite din partea părinţilor şi a prietenilor, dezamăgit de situaţia în care se afla, Mădălin s-a izolat de toată lumea, refuzând până şi ceea ce îl pasiona cel mai mult, sportul.

“Destinul a făcut ca, într-o zi, să văd un anunţ în Evenimentul, în care se anunţa o preselecţie de personal pe un vas de croazieră. Fiind de mic pasionat de călătorii, am sunat la numărul indicat, mi s-a comunicat data interviului şi, peste o săptămână, m-am prezentat la exemene. Era vorba de un contract cu o durată de un an pe vasul <<Belle Monde>>, iar firma din Braşov care organizase preselecţie căuta câţiva tineri, foarte buni vorbitori de limba engleză, pentru postul de crupieri în cazinourile amenajate pe respectivul vas. Am dat o mulţime de teste şi, la final, am fost anunţat că mă număr printre cei patru tineri selectaţi. Ai mei au înlemnit când au auzit unde voi pleca, dar, neavând ce face, s-au conformat. De aici încolo a început aventura ce avea să mă schimbe total ca om”, spune Mădălin.

Câştigam câteva mii bune de dolari, lunar

Mădălin a ajuns pe vasul de croazieră în 1998, după o lungă călătorie cu avionul până la Moscova şi, de acolo, în Hong Kong, unde s-a îmbarcat pe ultraluxosul vas Belle Monde.

“El se intitula vas de croazieră, dar nu era vorba de nici o croazieră, ci de jocuri de noroc. Astfel de jocuri fiind interzise în multe zone din Asia şi Orient, oamenii bogaţi ce făceau? Îşi luau un sejur super scump, de câteva zile, timp în care puteau să joace şi să parieze în voie, pentru că vasul ieşea în apele internaţionale, unde legislaţia permitea aceste lucruri”, explică Mădălin, tânărul timid şi visător care devenise, după doar un an petrecut pe vas, unul dintre cei mai apreciaţi crupieri.

“Salariul dat de angajator era foarte mic, de doar 500 de dolari pe lună. Dar pentru că întotdeauna cineva câştiga de pe urma cărţilor pe care le împărţeai, <<atenţiile>> pe care le primeam din partea câştigătorilor, drept mulţumire, ajungeau la câteva mii bune de dolari, lunar. Am avut la masă şi regi, şi prinţi, şeici, fii de preşedinţi, politicieni importanţi, staruri, mari mafioţi, toată <<spuma>> Asiei şi Orientului, ca să spun aşa. De aceea, pe lângă faptul că trebuia să fii un foarte bun profesionist, cea mai importantă calitate care ţi se cerea era discreţia. Discreţie, discreţie, discreţie, asta ni se repeta la fiecare şedinţă pe care o aveam cu superiorii”, spune Mădălin.

Iar discreţia era mai mult decât justificată, în condiţiile în care vasul Belle Monde era o adevărată Mecca a plăcerilor.

“Bordel de superlux, cele mai scumpe şi mai fine droguri, mâncăruri unicat, multe interzise prin lege, şi tot ce îşi mai putea un om bogat şi plictisit dori. Atunci când se organizau aşa-numitele <<curse speciale>>, invitaţiile se emiteau cu circuit închis>>”, povesteşte ieşeanul.

“Era orgie în toată regula”

Pe Madonna, Mădălin a întâlnit-o în 2001, când fiul unui foarte important lider chinez a organizat o mega petrecere pe vasul de croazieră.

“L-au închiriat tot şi şi-au făcut toate poftele. În una din nopţi, am fost trimis la apartamentul în care era cazată Madona, spunându-mi-se că ei au chef să joace ceva şi să am grijă cum mă comport. Nu prea am înţeles la ce se referea şeful meu, pentru că ştiam deja care sunt regulile, dar când am ajuns acolo, era o orgie în toată regula. Una din dansatoarele ei m-a tras deoparte şi mi-a spus că mai aveau nevoie de băieţi tineri. Nu eram obişnuit cu aşa ceva, mai ales că erau şi câte cupluri de gay acolo şi am refuzat. Atunci mi-au aruncat o grămadă de bani în faţă şi mi-au spus că, dacă vreau să-mi păstrez job-ul, să ţin minte că o vedetă nu se refuză. M-am conformat, ce să fac? Şi nu pot spune că nu mi-a plăcut, mai ales momentul în care am fost cu ea. Dar amănunte nu are rost să dau, pentru că oricum nu aş fi crezut. Dar asta nu mă deranjează, dimpotrivă, îmi convine”, spune Mădălin, râzând.

După acest episod, fostul tinerel visător şi timid, care îşi dorea să devină profesor de sport, a păşit într-o altă lume găzduită de vasul plăcerilor, aceea a tinerilor “de companie”.

“Mi s-a spus că invitaţii au fost mulţumiţi de <<serviciile>> pe care le-am oferit şi că ar fi în interesul meu să continui. Ca bani, câştigam într-o lună, cât în zece la cazinou. Dar, cu timpul, a început să dispară orice plăcere şi să apară oboseala şi atunci au început să-mi dea pastile. Eram ca o maşinărie, nici gând să mai fac vreo selecţie. Cea mai teribilă experienţă am avut-o cu o indiancă de vreo 50 de ani, soţia unui important om politic de la ei. Niciodată în viaţa mea nu am mai retrăit-o şi nu cred că vreo femeie tânără ar fi capabilă de aşa ceva”, spune Mădălin.

În Iaşi, mă simţeam ca într-un orăşel amărât din China

După experienţa avută pe “vasul plăcerilor”, pe care a lucrat mai bine de patru ani, Mădălin s-a mutat mai aproape de casă, pe un vas care opera curse doar în Marea Mediterană.

“Obosisem foarte tare şi mă schimbasem într-un mod care începuse să mă sperie. Într-o seară, am vorbit la telefon cu ai mei şi mama m-a anunţat că bunicul murise. Atunci s-a rupt totul, n-am mai suportat şi am decis să renunţ. M-am întors la Iaşi, unde intenţionam să stau o vreme, să mă liniştesc şi să mă regăsesc. Dar am stat ca pe ghimpi, pentru că mă simţeam ca într-un orăşel amărât din China, atât de cenuşiu şi lipsit de viaţă mi se părea totul. Am plecat din nou şi m-am angajat pe un vas al unei companii din Italia. Acolo, am lucrat doar în cazino, n-am mai vrut să repet alte experienţe. Apoi am mers la o companie din SUA, unde am sta până vara aceasta, când m-am întors în Iaşi, pentru o şedere mai lungă, sper”, spune Mădălin.

“Vă garantez că ce vom face la Iaşi nu mai există în ţară”

După ani buni în care a adunat sume importante din munca în cazinouri şi în “industria plăcerilor”, tânărul ieşean ne-a dezvăluit că vrea să deschidă un cazinou ultra-modern, undeva în apropierea Iaşului.

“Va fi un întreg complex, în care voi investi împreună cu câţiva prieteni. Ştiu că jocurile de noroc sunt privite la noi doar ca un viciu, nu şi ca o distracţie, dar vă garantez că ce vom face la Iaşi nu mai există în ţară şi va mulţumi, cu siguranţă, pe toată lumea”, ne asigură  Mădălin.

Dincolo de afaceri, tânărul ieşean spune că nu are alte planuri, nici măcar în ceea ce priveşte viaţa lui personală:

“Nu am o iubită şi nici nu mă gândesc la asta. Dar, dacă va fi să-mi întâlnesc aici aleasa, cu atât mai bine. Chiar m-aş bucura să fie cineva din vechea mea lume, dacă pot să spun aşa”.

Despre Madonna şi experienţa scurtă, dar intensă, avută alături de ea, Mădălin spune că o consideră “doar o amintire interesantă”.

“Ne-am mai întâlnit o singură dată, dar nu pe vas, ci la o petrecere privată. Mi-a zâmbit şi mi-a spus: <<eşti o carte câştigătoare, să nu uiţi asta>>. Atât…”, îşi încheie povestea Mădălin Lefter.

Notă: din motive lesne de înţeles, atât numele de familie, cât şi numele vasului pe care a lucrat Mădălin au fost modificate.

de Cristina Gheorghiu