Spirit ager, Ion Sapdaru e unul dintre cei mai savuroşi oameni de cultură ai Iaşului, dar şi un etern pasionat de deplasări în toate colţurile ţării, de la spectacole regizate în Tulcea, Constanţa sau Botoşani, la partide de pescuit pe malurile Prutului. Ultima perioadă a fost foarte prolifică pentru regizorul Naţionalului ieşean, acesta montând câte trei – patru premiere pe an, toate pe placul publicului spectator. Însă acest du-te-vino prin ţară i-a creat lui Sapdaru probleme nebănuite. Astfel, aflat în trecere prin Iaşi şi dorind să intre în clădirea Teatrului, regizorul a fost întâmpinat cu vigilenţă de paznicul pompier Spiridon Foca, care, nerecunoscându-l, n-a vrut în niciun chip să-l lase înăuntru.

Spiridon Foca: Alo, domnu’, încotro? Da’ matale chiar treci pe lângă mine aşa, fără să spui scopul şi durata vizitei?
Ion Sapdaru: Lucrez aici, mă duc la repetiţii.

Ete, na, şi eu lucrez tot aici, dar nu mă duc la nicio repetiţie. Toţi vă credeţi actori, nu-i aşa? Vii aşa, de pe stradă, şi crezi că dacă intri în teatru, deja eşti vreun Gamlet din ăla cu ciorapi de muiere.
Nu, dom’le, sunt regizor aici, mă numesc Ion Sapdaru, lucrez de 25 de ani în teatrul ăsta.

Să fii matale sănătos, eu nu te cunosc. Ce, crezi că dacă eşti bărbos, gata, eşti regizor? Ia zi, repede, ce-ai regizat la viaţa matale?
Păi, uite, tocmai vin de la Constanţa, unde am pus în scenă Uciderea lui Gonzago.

Aoleuu! Adică matale omori oameni pe plajă la Mamaia şi mai ai tupeul să treci prin faţa mea? Trebuie neapărat să te dau la băieţi prin staţie, dar ai noroc că sunt descărcate bateriile. Stai oleacă că le pun pe alea din radiocasetofon. Uf, abia pot ţine ochii deschişi, am ascultat toată noaptea Don Giovanni, sunt rupt de oboseală. Ştiţi ce greu e să stai cu tulumba într-o mână şi cu bagheta dirijorală în cealaltă?
Dar ce, aveţi jumate de normă şi ca dirijor?

Auzi la el, cică jumate de normă! Dar ce, mă crezi vreun prelucrător prin aşchiere care face practică la CUG? Habar n-ai ce foc, ce pasiune mă mistuie atunci când se aprind luminile rampei şi actorii îşi revarsă asupra publicului graţia divină a talentului!
Hai că m-ai convins, chiar eşti un artist! Acum mă laşi să intru? Dacă întârzii la repetiţie, risc ca nişte actori să se facă foc şi pară.

Nu-ţi fă griji, merg cu matale. Am un stingător pregătit special pentru orgolii artistice. E marfă de calitate, mi l-a trimis un văr care munceşte ca recuziter la Scala. Îţi dai seama ce vulcani trebuie să stingă el acolo?