Jurnalul unui om de afaceri: există viaţă şi după impozit (II)

„Bârfa de Iaşi” continuă dezvăluirile din jurnalul pierdut de un om de afaceri din Iaşi. Trataţi-l cu zâmbete, e doar un pamflet.

  • M-am întâlnit la Business Days, conferinţa aia şmecheră de la Palas, cu Marius Ghenea, unul dintre cei mai tari business angels din ţară. Cică îi dai omului nişte parale şi-ţi ridică randamentul afacerii cu 2-3%. Când mi-a zis suma, m-am scuzat, i-am aruncat nişte euroi pentru cafea şi am şters-o repejor, de mi-am prins deştele în uşa batantă de la hotel. Păi, cu banii ăia, mă duc la Cowboys and Angels şi să vezi acolo cum mi se ridică potenţialu’cu măcar 50%, că, deh, nici eu nu mai sunt tânăr.
  • Am citit prin ziare că ăia de la Spitalul de Infecţioase au cumpărat 500 de echipamente de protecţie contra Ebolei. Le-am şi văzut, sunt un fel de cearşafuri pe care şi bunică-mea le-ar fi croit mai bine. Nu mă las până nu aflu care e şmecherul ce s-a băgat pe filiera asta cu psihoza viruşilor. Dacă-mi aduc bine aminte, şi la gripa aviară a fost rost de afaceri babane. Eu aş băga acum nişte costume de apicultor, că alea rezistă şi la înţepături de viruşi, da’ nu ştiu cu cine să vorbesc. Am auzit că e un mare mahăr la Bucureşti, unu’ Streinu Cercel, dar mi se pare cam dubios. Păi cum poate unul care-şi face body piercing să aibă grijă de chestiile astea infecţioase?
  • Cică notarul Şuleap, ăla din Păcurari, a uitat să plătească la fisc impozite de două bulioane şi că, gata, DNA l-a şi dat în judecată. Din cazul ăsta mi-a venit o idee de firmă de avocatură pe care mi-aş face-o repejor: Alzheimer & Sună bine, nemţeşte, un fel de România impozitului bine uitat.
  • M-a sunat conu’ Mişu Vlasov, dacă n-am să-i împrumut zece mii de euroi. Cică împreună cu paznicul de la vilă vrea să înfiinţeze Partidul Pulurilor Româneşti. I-am atras atenţia că denumirea e cam erotic aluzivă, sugerându-i s-o schimbe, dar mi-a replicat că, atâta vreme cât două candidate la preşedinţie se declară una mai bună ca cealaltă, titlul noului partid se înscrie cu brio în trendul naţional libertin. I-am dat doar cinci mii, să lucreze măcar la barbut. Pardon, la statut.
  • Ieri, secretara m-a ameninţat că pleacă să se angajeze la videochat, unde câştigă de trei ori mai mult decât îi dau eu. Pentru că e fată deşteaptă şi ţocăie sexy din taste, i-am făcut o ofertă pe care n-a putut să o refuze: la videoconferinţele pe care le organizez în fiecare lună cu colegii mei de afaceri din golf, ea să apară în cadru măcar de două ori pe minut, poate o va plăcea vreunul şi o va chema la oaza personală din Burj Al Arab. Fata a acceptat imediat, sătulă de Facebookul unde primea numai trandafiri scanaţi de la Clubul Pensionarilor. (va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *