Tare am mai aşteptat noi legea asta a ieşitului la iarbă verde, atât de mult că ni s-au lungit ochii după câte un petec de verdeaţă pe care ne-ar fi plăcut să şedem la umbră şi să medităm la lipsa de spaţii verzi. Ar fi fost frumos să vedem şi noi, ca la americani ori la englezi, parcuri din alea pe care poţi alerga în neştire, poţi face grătare sau poţi sta cu amicii la beri prelungite şi, pentru puţin timp, chiar am crezut că lucrurile aşa se vor întâmpla. N-a fost să fie şi uite că s-au găsit cu greu câteva locuri de picnic în jurul celor şapte coline. Puţine pentru câte populaţie dornică de ieşiri în natură are Iaşul.

Grătare printre gunoaie

Dacă ar fi să clasificăm aceste locuri după modul de prezentare, cel mai urît arată cel de la Cetăţuia. De fapt, un trecător străin de Iaşi ar spune că este doar un maidan (fără dragoste) pe care s-au înfipt ici-colo nişte grătare murdare şi ruginite. Aspectul dezolant te întâmpină de cum te apropii, iar primul indiciu despre coşmarul care va urma dacă te gândeşti să te aşezi prin zonă este o bancă ruptă. Probabil mesenii n-or fi avut cu ce aprinde focul, aşa că au luat un leaţ din bunătatea de bancă. Dacă ajungi prin zonă duminica, ţi-ai mâncat lefteria şi nu mai ai nevoie de mici pârpăliţi la foc iute. Manelele răsună îngrozitor, de umplu toloaca şi se izbesc de gardul defunctului Siraj. Recomandarea noastră este să nu încercaţi zona decât dacă vreţi să nu mai ieşiţi niciodată la picnic!

Următoarea oprire ar fi la Galata. Bălării, grătare, PET-uri goale şi chiştoace. Dacă le ignori, poţi petrece o după-amiază relativ liniştită, fiindcă băştinaşii se tem de păcate şi nu urlă pe lângă gardul mănăstirii. Ca un element de noutate sunt pensionarii care coc legumele pentru zacuscă pe grătare. Din loc în loc vezi lighenaşe cu apă în care îşi spală de scrum ardeii şi vinetele. Ca să nu facă mizerie în bucătăriile conjugale, mulţi preferă să cureţe zarzavaturile la grătar. Dacă vă este poftă de vreun păstârnac prăjit puteţi încerca pe dealul Galatei.

Alt loc, altă oprire, alt picnic

Teoretic. Practic, tot cohorte de pensionari la copt legume vezi şi pe linia ce duce la Popricani. De pe şoseaua C.A. Rosetti ce duce înspre Vânători se poate vedea un loc amenajat de Primărie după, zice-se, standardele legii. În fapt, un teren ceva mai spălat, pe care poţi face grătar, prepara zarzavaturi, sta la un şpriţ şi bârfi cât vrei administraţia că nu ne oferă şezlonguri şi pe ieşeni că-şi uită mucurile de ţigară în grătarele pe care tocmai aruncasem niscai fleicuşoare, ca să ne mai treacă necazul că la Ciric n-am găsit loc.

Frumos proiect, dar prea scump şi nu cine ştie ce funcţional. Dar aşa-s moldovenii, cârcotaşi. Ei caută zgârciul în muşchiuleţ şi ţărâna prin grătare, aşa că n-ai să-i mulţumeşti decât dacă le dai voie să-şi pună slănina în frigare în Hyde Park, să se simtă şi ei măcar o dată lorzi. Ai manelelor, evident…

Cleopatra Salam