În urmă cu nişte ani, cercetătorii spuneau că omul viitorului va arăta, din punct de vedere anatomic, total diferit faţă de cel de astăzi. Ceva în genul lui E.T., cu capul mare şi corpul sfrijit, cam ca al unui copil somalez. Asta, datorită activităţii cerebrale permanente şi a lipsei exerciţiilor fizice, spun ei.

E bine să ştiţi că astfel de fiinţe „ciudate” au apărut şi înainte de vreme. Cel puţin aşa crede Marian Stanciu, alias Puştiu de la „Cronica Cârcotaşilor”. El îşi aminteşte astfel de cel mai bun prieten al său din copilărie, nimeni altul decât Nicuşor Păduraru, actualul deputat PDL de Iaşi.

„Nu puteai să nu-l remarci”, spune Puştiu. „Deşi era cel mai mic dintre toţi, capul său imens îl scotea în evidenţă. Acum, după mai bine de 30 de ani, s-ar putea să exagerez. Cert este că avea capul mare şi asta îl făcea să fie remarcat în toată gaşca.”

Nu era nebun deloc, îşi mai aminteşte Puştiu. Din contră, Nicuşor era un copil foarte cuminte. Chiar mult prea cuminte pentru gaşca din care făcea parte. „Îl porecleam Chibrit. Eu îi mai spuneam Biluţă, când eram doar noi doi. Era vecinul meu de scară şi-l mai şi protejam de golanii din alte găşti. Nu puteam s-o fac tot timpul pentru că erau alţii care mă dovedeau. Nicu era, să zicem, deşteptul-poetul-filosoful găştii. Nu se bătea cu nimeni. Îl foloseam mai mult pe post de mascotă”, povesteşte membrul „Cronicii Cârcotaşilor”.  Unul singur din toată gaşca, Nelu Benedict, nu-l înghiţea pe Nicuşor şi, atunci când nu omora mâţele din zonă, ca să nu se plictisească, îl fugărea pe Chibrit.

Să trăiţi tov. Prim secretar!

După ani şi ani – cam vreo douăzeci şi ceva – cei doi prieteni se întâlnesc la Iaşi. „Eram cu Dezbrăcatu”, spune Puştiu, „şi, auzind că Nicu e prefect, l-am căutat şi ne-am dat întâlnire la Casa Pătrată. Aşa mi se pare că-i zice. Cum am intrat în biroul prefectului, Codruţ  (n.r.: Dezbrăcatu), care ştie şi ceva istorie, îl întreabă pe amicul meu din copilărie dacă la biroul acela a stat şi Ion Iliescu, concitadinul său – Codruţ e din Călăraşi -, pe vremea când era prim-secretar la Iaşi. Nicu i-a confirmat că era acelaşi birou. De-atunci, de fiecare dată când ne întâlnim sau când vorbim despre Nicu, colegul meu de platou, Dezbrăcatu, nu uită să-i adauge şi titulatura de tovarăşu’  prim-secretar”, afirmă cu subînţeles Puştiu.

Nicuşor a învins!

Singura dată când Chibrit a ieşit în evidenţă şi i-a pus la respect pe cei din gaşcă, după cum îşi aminteşte cârcotaşul, a fost când puştiul cu capul mare l-a pus la respect pe cel mai de temut golan din oraş. „Era unul mare de tot”, îşi începe Puştiu povestea. „Nu mai ştiu cum îl chema. Ştiu că de fiecare dată când îl prindea pe Nicu, nu se putea abţine şi-i dădea vreo două scatoalce după cap. Chibrit s-a plâns atunci lui taică-su care i-a spus că trebuie să-nveţe singur să se apere. A doua zi, ca de obicei, golănetele îl vede pe Chibrit şi dă să se apropie de el, numai că nu apucă să schiţeze vreun gest ceva. Nicu îi aplică două lovituri atât de rapide încât toţi am rămas mască. Inclusiv bătăuşul care, spre surpriza noastră, începu să plângă. Seara s-a dus cu babacul la uşa lui Nicuşor să se plângă că a luat bătaie. După un timp s-a întors tatăl lui Nicu şi i-a spus:«Băi băiete, eu ţi-am spus să te aperi, nu să-l baţi!». De-atunci, nu l-am mai văzut pe Nicu bătându-se cu nimeni”, îşi încheie Puştiu povestea.

Şi-ntradevăr, nimeni n-a auzit ca deputatul Nicuşor Păduraru să fi agresat pe cineva, cu vorba sau fizic. Cu toate acestea, nu înţelegem de ce liderul liberal de Iaşi, Relu Fenechiu, roşeşte şi începe să se bâlbâie de fiecare dată când aude numele lui Păduraru. S-or fi cunoscut în copilărie? Că sunt cam din aceeaşi zonă…