Bine a mai zis Caragiale. ”Căldură mare, mon cher!”. Mare căldură. Și din două surse. Da. Greu de crezut, dar se întâmplă chiar la Iași. Mai exact, li se întâmplă studenților cazați în campusul Tudor Vladimirescu. Și nu puțini la număr. Doar ceva peste 7.000 de suflete am putea spune. Chiar dacă toate caloriferele din campus și implicit dușurile sunt legate la sistemul centralizat de căldură și apă caldă a orașului, Universitatea Tehnică a ținut morțiș ca în campus să mai fie o sursă de căldură. Probabil încă se mai cred pe vremea împușcatului, când apa rece era mai caldă decât apa caldă, iar de căldură în calorifere nu se putea vorbi. Ar fi bine ca cineva să le spună inginerilor de la UTI că suntem totuși în anul 2014. Și că apa caldă curge non stop. Căldura este asigurată. Așa că noi nu credem că ar mai fi fost necesară investiția. Cum care investiție? Aia de vreo 5 milioane de euro prin care s-au achiziționat două module termice (centrale) care dau căldură, apă caldă și energie electrică. Dar ele funcționează pe gaz. Nu știm cât de funcțională e afacerea inginerilor de la UTI, dar bine că măcar au făcut-o cu bani europeni. Așa că nu ne-ar mira ca după expirarea termenului de garanție să treacă înapoi la sistemul orașului, care credem noi că e mai ieftin.