Dan Cojocaru
Puţini oameni sunt cunoscuţi după supra-nume sau după porecle. Unul dintre aceştia este Dan Cojocaru.
Nu vă spune nimic acest nume ?
Dar de Mops din Iaşi, ce ziceţi ?
Eh, parcă sună mai cunsocut, nu?
Stând de vorbă cu Mops, nu ai cum să nu te „îmbolnăveşti“ de fotbal. Omul ăsta emană din toţi porii fotbal şi pare a fi născut să nu ştie ce înseamnă locul doi.
Dan Cojocaru are pe lângă mai multe afaceri şi echipa Magic Pizza Iaşi, campioană a României la minifotbal, Liga Bergenbier, în sezoanele 2008-2009 şi 2009-2010 şi vicecampioană în ultima ediţie de campionat.
Mops este un fan al echipei naţionale şi a „fotbalului adevărat“, jucat de Generaţia de Aur, dar şi al echipei Dinamo – de unde de altfel îi vine şi porecla avută de o mare glorie, Florea Dumitrache, condusă de „nea Mircea“ Lucescu.
A spălat de vase în Anglia
Puţini sunt cei care ştiu cum a început Mops.
În 1991, a plecat în Anglia, unde a lucrat într-o pizzerie. Încet, dar sigur, Dan Cojocaru a ajuns manager de restaurant. A lucrat în Albion în şase locaţii diferite ale firmei, printre care două erau cele mai cunoscute pizzerii din Londra.
După ce a câştigat suficient, cât sâ-şi deschidă aici propria afacere, Mops s-a întors în ţară. În 1995 a pus bazele primului Magic Pizza, în apropierea căminelor din Tudor.
După doi ani de muncă asiduă, a fost gata primul Magic Pizza.
Timp de trei ani, Mops a fost şi bucătar şi patron, dorind să aplice tot ce a învăţat în Anglia.
A fost primul care a introdus trei tipuri de aluat, trei diametre ale pizzei, primele livrări la domiciliu şi primul restaurant care a folosit cutiile pentru pizza. Normal că pe urmă toate pizzeriile i-au preluat ideile, fără a-i da cineva vreun leu.
„Templu“ dedicat fotbalului
Dan Cojocaru este proprietarul unui local unic în România, „Magic Sport Pub“, un adevărat templu dedicat sportului rege.
Cu ajutorul celor de la Bergenbier, Mops a reuşit să transforme un restaurant obişnuit într-un muzeu al fotbalului.
Deschis la 1 octombrie 2005, pub-ul este tapetat cu sute de fulare şi fanioane de la echipele de fotbal şi nu numai, din întreaga lume, dar şi cu tricouri, luate „chiar de pe jucători, la finaluri de meci, nu cumpărate de nu ştiu de pe unde“, cum îi place lui Mops să spună.
Şi asta nu este tot.
Colecţia sa este una impresionantă, multe tricouri, cele mai valoroase, neaflându-se în pub.
Tricoul lui Maradona şi ghetele lui Stoichkov
Din colecţia de obiecte care au aparţinut unor fotbalişti sau însemne ale unor cluburi, locul cel mai important îl ocupă tricoul lui Maradona.
„Tricoul ăla nu-l ţin la pub că e prea valoros. Mi-aduc aminte că l-am luat chiar de la fratele lui Maradona în 1991. Era a unui suporter al lui Napoli, care avea deschis un pub în Napoli. Am negociat cu el până mi l-a dat. Am şi poze făcute cu patronul acelui pub şi cu fratele lui Maradona, pentru autenticitatea tricoului“, ne spune mândru Mops.
Un alt obiect drag lui, care însă poate fi văzut de oricine la pub, sunt ghetele lui Stochkov.
Important pentru Mops este şi tricoul primit chiar de la Ronaldo.
„Era prin ’99, când nea Mircea (n.r. Mircea Lucescu) era antrenor la Inter, iar Ronaldo juca acolo. Îin minte că era un meci de Cupă. O zi întreagă am stat şi m-am rugat de nea Mircea să m-ajute să iau şi eu tricoul lui Ronaldo. După meci, m-am dus la vestiare şi am primit tricoul“, se emoţionează Mops.
Ultimele două „trofee“ primite de Mops au fost de la mijlocaşul ofensiv al naţionalei „Squadra Azzura“ în anii ’80 şi campion mondial în 1982, Giancarlo Antognoni. Fostul mare jucător i-a dat lui Mops un tricou cu numărul 10, de la Fiorenta, echipă unde a cunoscut gloria, şi un tricou al echipei naţionale a Italiei. Cristian ZAVASTIN
#gallery-1 {
margin: auto;
}
#gallery-1 .gallery-item {
float: left;
margin-top: 10px;
text-align: center;
width: 25%;
}
#gallery-1 img {
border: 2px solid #cfcfcf;
}
#gallery-1 .gallery-caption {
margin-left: 0;
}
