Pamflet 100%. Jurnalul lui Creţu, salvatorul din Copou

Precum Mahatma Gandhi pentru poporul indian căutător de independenţă, Kennedy pentru America anilor ’60, Churchill pentru britanicii celui de-al doilea război mondial, la fel de providenţial a fost Alex Creţu pentru Iaşul fotbalistic al anului de graţie 2015. Prin golul ce a adus victoria CSMS chiar în patria prazului, Creţu a repus Iaşul în drepturile de a juca în continuare sub reflectoarele Ligii 1. O asemenea performanţă era musai să fie consemnată în paginile jurnalului ţinut de fotbalistul ieşean între două antrenamente în Copou.

  • Pe zi ce trece, îmi dau seama că există un complex al vedetelor păşcănene care se manifestă tot mai clar la Iaşi. După ce idolul şi mentorul meu concitadin, Ionuţ Bâlbă, a ratat transferul la Rapid, acum, după ce am sărit şi eu din schema unui transfer la Steaua, îmi dau seama că marile spirite păşcănene au de suferit în incinta stadionului Emil Alexandrescu. Câteodată, îmi vine să urlu precum cotnăreanul Cătălin Moroşanu, „Sunt celebru, scoateţi-mă din Copou!”
  • Pe de altă parte, aproape că-mi pare rău că Iaşul rămâne în Liga 1, pentru că astfel îmi va fi şi mai greu să mă transfer la o echipă mare. Dacă ne duceam ca bolovanii în divizia a doua, altfel mă dădeam şi eu victimă, mai jucam şi eu rolul de băiat cu potenţial, dar fără noroc la echipă. Hm, mai bine nu dădeam golul ăsta la Craiova. Acum, oi fi eu vedetă, dar, pe lângă mine, vor avea pretenţii şi băieţii din echipă. Şi parcă văd că rămân iar de căruţă, anonim printre ceilalţi.
  • Oricum, pentru sezonul viitor în prima ligă, trebuie să-mi schimb hair stilistul. Băiatul ăsta la care merg acum s-a cam demodat. Tot insistă pe freza de Paşcani, dar simt eu că nu mă mai reprezintă alura de băiat sportiv din Gâşteşti. Aş vrea altceva, ceva înspre Ronaldo, Thomas Muller, hai Gotze, cu îngăduinţă. E vremea să intru şi eu în Europa, că tot se vorbeşte prin târg de nu ştiu ce capitală culturală. Prea arăt a Bart Simpson cu freza asta, zău aşa! Mă gândesc că, măcar pentru o partidă, să-mi fac ceva stil Patapievici sau Pleşu, ceva cu care să mă apropii şi eu de elita culturală. E limpede, trebuie să fac pasul înainte, ca la antrenamente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *