Acum aproape opt luni, prin februarie, a fost adoptată așa-numita „lege a centenarului”. Se apropie aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire, genul de eveniment pe care îl prinzi o singură dată în viață, așa că Guvernul s-a gândit că el trebuie marcat în chip deosebit în întreaga țară. Nu intrăm acum în detaliile legii, că mai e mult până în decembrie 2018. Ne gândim însă că ar prinde bine și câte o lege de genul ăsta pe plan local. Firește, sub forma unei hotărâri de consiliu județean sau local. Ce-ar fi dacă fiecare an ar fi pus sub semnul unei aniversări importante pentru comunitatea noastră? De exemplu, în 2020, s-ar putea aniversa 100 de ani de la înființarea actualei Biblioteci Județene. Și cum ar putea fi aniversată mai bine decât prin mutarea acesteia într-un sediu nou, adevărat și adecvat?
Contribuția lui Iorga
Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” a fost înființată în 1920, de… Primărie. La acea dată se decisese constituirea Societății Culturale „Muzeul Orașului Iași”, din inițiativa unor mari ieșeni, din care din păcate acum nu au mai rămas decât cel mult numele unor străzi: Gheorghe Ghibănescu, Orest Tafrali, N.A. Bogdan, Mihai Costăchescu sau Sever Zotta. Atunci s-a înființat muzeul municipal, de care am mai avut ocazia să vorbim, dar și biblioteca municipală. La început, funcționa în curtea mănăstirii Golia, în câteva încăperi modeste. La fondul său de carte a contribuit și Nicolae Iorga, cu aproape 600 de volume. Știm că Iașul a trecut greu prin al doilea război mondial. Cu toate astea, prima perioadă de glorie a bibliotecii a fost taman atunci. Deși frontul se apropia de Iași, iar armata noastră se retrăgea continuu din fața rușilor, Primăria a găsit energia de a inaugura un sediu nou pentru bibliotecă pe 5 ianuarie 1944, la aniversarea a 85 de ani de la alegerea lui Cuza ca domnitor al Moldovei. Clădirea, aflată pe Lăpușneanu, a trăit puțin. Afectată de bombardamente, avea să fie demolată, iar fondul de carte al bibliotecii, împrăștiat.
12.000 de utilizatori activi
Biblioteca avea să fie redeschisă în 1950, sub numele de Biblioteca Regională, funcționând în câteva săli modeste de la parterul Bibliotecii Universitare. S-a mutat acolo unde au știut-o toți ieșenii, adică în Palatul Culturii, în 1955. Nu vom povesti acum încă 50 de ani de istorie a bibliotecii. Ne mulțumim să spunem doar că în timp, biblioteca a devenit tot mai bogată, de la 24.000 de volume câte avea în 1944 ajungând acum la peste 620.000, inclusiv lucrări rare și ediții princeps. Anual se mai cumpără vreo 15.000 de cărți și periodice, deci numărul documentelor pe care abia l-am menționat s-ar putea să fie deja depășit. Biblioteca are 25.000 de utilizatori înscriși, dintre care activi sunt cam jumătate. Pentru un oraș cu pretențiile culturale ale Iașului, 12.000 de utilizatori ai bibliotecii județene sunt destul de puțini, dar ăsta este alt subiect. Cei 12.000 de utilizatori activi vin, în medie, cel puțin lunar la bibliotecă. În total, în decurs de un an, cititorii împrumută cam 240.000 de volume.
De șase ani, fără casă
Șirul de cifre de mai sus l-am dat nu pentru iubitorii de statistici, ci pentru a arăta, dacă mai era nevoie, că biblioteca județeană este necesară. Tocmai din acest motiv nu reușim să înțelegem conul de umbră în care a fost lăsată ani de zile. În 2010, biblioteca a fost mutată din Palatul Culturii, din cauza lucrărilor de restaurare a acestuia, în sediul fabricii Moldomobila. Un destin jalnic pentru o instituție culturală de referință pentru ieșenii bibliofili. Avea să ajungă în sediul actual, cel de pe Ștefan cel Mare, doi ani mai târziu. Inițial, s-a spus că e doar provizoriu, până la finalizarea lucrărilor la Palat. De aceea, nici spațiul alocat în Galeriile Ștefan cel Mare nu a fost mare. E drept, nici nu prea era mult spațiu disponibil acolo. Spațiul s-a mai extins între timp, prin redeschiderea sălii de lectură, dar este departe de a arăta ca o bibliotecă. Nici măcar nu este destul loc pentru a așeza rafturile din vechea bibliotecă. Fișetele pentru consultarea catalogului sunt amplasate în afara bibliotecii, în aer liber. Noroc că galeriile comerciale sunt acoperite, căci altfel ar fi putrezit de mult.
La fosta Chestură
Partea cea mai proastă este că biblioteca nu are nicio perspectivă de a se întoarce la Palat. Lucrurile au devenit clare în acest sens pe la sfârșitul anului trecut, când conducerea bibliotecii a și început să caute altă soluție. O variantă luată în lucru este mutarea bibliotecii în sediul fostei Chesturi, în spatele Stării Civile. Locul ar fi perfect, existând spațiu și pentru arhive, și pentru săli de lectură, de acces la internet și orice mai e nevoie. Amplasamentul central oferă aceeași accesibilitate pe care biblioteca a avut-o întotdeauna. Doar că mutarea la Chestură este mai mult un deziderat, decât o ipoteză de lucru.
Vreo 5 milioane
Deocamdată, se merge pe ideea construirii unui nou sediu, în Copou. Pe strada Codrescu, CJ deține suficien teren încât să se vorbească de un adevărat complex cultural, în care ar avea loc și biblioteca. Acum se vorbește de un proiect cu fonduri europene, pentru construirea unei clădiri de vreo 4.000 mp, cât ar fi minimul necesar bibliotecii. Nu există deocamdată un proiect clar, nici măcar planșe frumos colorate, cum ne-am obișnuit să vedem. Nu există nici banii, ci doar o estimare. Cu 5 milioane euro s-ar putea construi și dota o bibliotecă. Clădirea în sine ar costa doar vreo două milioane euro, de fapt. Grosul banilor s-ar duce pe amenajările specifice și, în primul rând, pe un depozit în care fondul de carte rară și veche să poată fi păstrat fără riscuri. Nici măcar nu e prea mult, nu?
