Anul trecut aeroportul a ajuns să aibă peste 880.000 de pasageri, peste ținta stabilită la începutul lui 2016, de 850.000. Creșterea a fost realmente spectaculoasă, respectiv 133% față de 2015. Pentru a continua creșterea sunt necesare investiții în terminale, în drumul de acces, în realizarea unei autogări, în amenajarea unei noi bretele la pistă. În paralel, este absolut obligatoriu să demarăm construcția zonei cargo.
Unde suntem
Orice final de an e momentul bilanțului. Presa face de obicei bilanțul diverselor instituții la începutul anului următor. Nu de alta, dar în prag de Crăciun tinzi să vezi lucrurile mai în roz decât sunt de fapt. După ce trec toate sărbătorile, iar lucrurile se așază, vezi totul mai limpede și te poți gândi și dincolo de simplul prezent trandafiriu. Așa că azi ne vom gândi puțin la o instituție care în ultimii ani a fost mai prezentă în politică decât în întreaga sa existență anterioară: Aeroportul. Lăsând orice politică la o parte, hai să vedem ce și cum cu aeroportul nostru. Unde se află și ce-l așteaptă?
Plictiseală mare
Fără doar și poate, aeroportul de azi nu prea mai seamănă cu buletinul, cu acea haltă pierdută între dealuri de acum 15-20 de ani. Prin 2000, de la Iași se zbura doar spre București, dar nu chiar în fiecare zi. Avea mai puțin de 100 de pasageri pe zi, adică 30.000 pe an, deci angajații nu aveau multă treabă. De fapt, înainte de pensionare, un angajat de acolo povestea că la un moment dat aveau amenajată o mică grădină în care puneau, ca tot omul, roșii, fasole și cartofi. Oricum nu era cine știe ce altceva de făcut pe-acolo. De prin 2005, când s-a deschis cursa spre Viena, iar într-o vreme se zbura și spre Timișoara, lucrurile au început să se miște. Prin 2009 se ajunsese la 148.000 de pasageri, iar conducerea Consiliului Județean se gândea la o nouă pistă, flexibilă, de 3.000 de metri și construia un nou terminal de pasageri.
Context propice
Până la urmă, a ieșit o pistă de doar 2.400 de metri, din motive tehnice și geografice pe care nu le mai detaliem acum. Marele nostru noroc a fost că pista a fost gata în 2014, când pretutindeni în lume industria aeronautică exploda. Trecuse spaima de atentate, petrolul se ieftinise la un minim istoric, ceea ce făcea și kerosenul mult mai ieftin și deci, și zborurile mult mai accesibile. Și așa, a explodat și activitatea pe aeroportul ieșean.
Creștere de 133%
Ca să nu lungim vorba, anul trecut aeroportul a ajuns să aibă peste 880.000 de pasageri, peste ținta stabilită la începutul lui 2016, de 850.000. Creșterea a fost realmente spectaculoasă, respectiv 133% față de 2015. Spre comparație, numărul de pasageri care au tranzitat Timișoara a crescut într-un an „doar” cu ceva peste 20%. Nu e rău, iar viitorul sună bine, vorba unei reclame cunoscute. Pentru anul acesta, se așteaptă un trafic de 1,2 milioane de pasageri, ceea ce ar însemna să ajungem la nivelul Timișoarei de acum 5 ani. Pentru un aeroport care acum zece ani nici nu conta în România, e destul de bine.
Număr revizuit
Dar… Firește, întotdeauna există un „dar”. De fapt, chiar mai multe. Întâi, acum vreo jumătate de an, directorul de atunci al aeroportului aprecia că traficul de pasageri va ajunge în acest an la 1,5 milioane. Estimarea mai realistă făcută de noul director este cu 300.000 mai mică. Iar creșterea va fi, implicit, de 50%, nu de peste 100% ca până acum. Normal, una e să crești de la 100 la 200 și alta de la 1.000 încolo.
Atingem limita
Pe de altă parte, și numărul de pasageri maxim pe aeroportul ieșean este limitat. Și suntem aproape de limită. În general, bazinul de pasageri potențiali ai unui aeroport este de vreo 250 km de jur-împrejur. În cazul nostru, la mai puțin de 250 km deja găsim aeroporturile de la Bacău și Suceava, ca să nu mai vorbim despre Chișinău. În plus, la câțiva kilometri de Iași este granița, iar pasageri din Republica Moldova sunt mai greu de adus la Iași. Pe scurt, bazinul nostru se reduce cam la pasagerii pe care îi putem scoate din aproximativ 4 milioane de locuitori. Asta înseamnă undeva în jurul valorii de 2 milioane de pasageri. Aceasta este limita. Ea însăși este greu de atins, pentru că este nevoie de investiții noi.
Parcare și bretea
Deja aeroportul nu-și mai încape în propria piele. Anul ăsta se vor deschide curse spre Constanța, Berlin și Valencia. Se mai negociază cu diverse companii pentru zboruri spre Amsterdam, Atena, Dublin, Frankfurt sau Zagreb. Dacă și aceste curse se vor deschide în acest an, va deveni aproape imposibil fie și ca aeronavele care-i aduc să fie „cazate” la Iași. Platforma de parcare este prea mică, iar anul acesta se prognozează demararea unui proiect de extindere a ei. În plus, mai trebuie amenajată o bretea de legătură cu pista, astfel încât atunci când un avion intră la platformă, altul să poată ieși. Mai trebuie și un terminal nou, mai mare, care să poată fi tranzitat de 2 milioane de oameni într-un an.
Legătură cu un hub
Bineînțeles, această cifră este ipotetică. Nu înseamnă că dacă avem dotarea tehnică, vor veni și pasagerii. Mai trebuie și curse noi. Până acum, s-a mers pe legături aeriene „etnice”, adică lansarea de curse spre zonele unde există numeroși ieșeni plecați la muncă în străinătate, Spania și Italia, mai ales. Ați văzut că singura cursă programată în acest an spre una din aceste țări este cea spre Valencia. Iașul are nevoie de o legătură cu un hub internațional, adică de un aeroport de unde să poți pleca și spre destinații mai rare, ca New York sau Tokio. Un hub bun ar fi Frankfurt sau Amsterdam, de exemplu. Curse directe nu prea mai avem unde duce. Poate spre Istanbul, spre Varșovia sau alte capitale din țările foste comuniste sau, eventual, spre spațiul ex-sovietic. Din acel moment însă, vom începe să concurăm cu Chișinăul.
Urgent: zonă cargo
Foarte important pentru dezvoltarea Aeroportului, dar și pentru creșterea economică a Iașului în ansamblul său este construirea zonei cargo. Aceasta ar putea avea ca adresabilitate operatorii economici din județele vecine, dar și pe cei din Republica Moldova care ar putea folosi zona cargo de la Iași pentru a trimite sau a primi mărfuri. Totodată, poate reprezenta un impuls pentru ca noi investitori să își deschidă unități de producție la Iași. Asigurarea finanțării pentru zona cargo este marea provocare. Pentru construcția acesteia, ar fi necesare între 10 și 20 de milioane de euro.