Dacă urmăriți cât de cât scena politică dâmbovițeană, dacă vă sperie, în mod natural, majoritățile covârșitoare și dacă pe undeva, prin străfundul sufletului, v-au mai rămas oarecare porniri de dreapta, atunci probabil că vă numărați printre aceia care așteaptă cu nerăbdare ruperea USL-ului. Vânați, cu siguranță, toate diferențele de idei, ton și accent dintre PNL și PSD, vă înfiorați la toate zvonurile despre diverse înlocuiri, delegări și remanieri, vă uitați cu atenție în gura tuturor ciutacilor și porelor care proorocesc războaie sângeroase, ce mai, sunteți pe fază pentru a nu rata cumva începutul sfârșitului.

Așa facem și noi și, de aceea, cu atât mai surprinzător ni s-a părut să vedem că unul dintre cei mai vocali avocați ai USL-ului a devenit, mai nou, taman un ministru care, în ultimele luni și pe fondul unei lipse spectaculoase de rezultate, se remarcase taman prin șopârlele puse să roadă subțirile legături dintre PSD și PNL. De ministrul Economiei e vorba, senatorul liberal de Răducăneni, Tansa și Grozești, Varujan Vosganian, care a ținut neapărat să-și dea cu părerea despre anunțul făcut de premierul Victor Ponta, în plin Congres, că PSD va merge de capul lui la europarlamentarele de peste un an: „Oricum am lua-o, e o competiţie (…) Suntem, e drept, împreună, la guvernare, dar ai noştri alcătuiesc partea bună, ceilalţi, Dumnezeu cu mila…Va fi destul o scânteie ca pălălaia să se aprindă. (…) Cel mai nostim va fi, în campanie, cu noi, miniştrii. Până la şase după-amiaza vom fi colegi de Guvern, solidari unul cu celălalt. Ne ajutăm unii pe alţii, ca fraţii, ne avizăm actele legislative unii altora, participăm cu sârg la comitetele interministeriale. După şase seara, când mergem la televizor, lucrurile se schimbă. Suntem preopinenţi, fiecare trebuie să convingă în dauna celuilalt. Ne vom privi cu căutături piezişe, vom arunca unii în alţii cu cuvinte ca, în filmele mute, cu farfuriile de frişcă”.

Sigur, optimismul ministrului în ceea ce privește natura viitoarelor frecușuri dintre liberali și social-democrați ne emoționează, mai ales că imaginea unui joc cu farfurii de frișcă nu poate fi decât o emanație a părții scriitorești – altfel, pronunțată și de bună calitate – a personalității ministrului. În ceea ce ne privește, tare ne e teamă că, odată declanșat măcelul, nu căutăturile piezișe și frișca vor fi armele, ci dosarele, cătușele și tonele de dejecții aruncate în ventilator… Ca să nu mai vorbim că nu ni se pare deloc plauzibilă ipoteza în care miniștrii, liberali și social-democrați, se vor ține de mânuță până spre seară, când, odată intrați în platourile de televiziune, se vor lua la pumni. Că, dacă tot va fi bal, atunci va fi unul cu chiote și chipurituri, non stop și nu doar în ceas de înserat. Dar să avem puțintică răbdare, mai ales că avem intuiția că spectacolul va face toți banii…

Stan și Castelul Bran