Mare agitaţie şi teribilă supărare domnesc, zilele astea, la graniţa de est a UE, unde ţugulanii noştri în uniformă nu mai pun mâna nici pe-o batistă de hârtie, întinsă de vreun călător înduioşat de lacrimile lor, de teamă să nu fie acuzaţi de luare de chestia aia („mită”). „Gata, nu mai acceptăm nici o atenţie. Nu mai merge cu omenia. De-acuma, numai controale la sânge. Şi la pele, dacă-i nevoie”, dă asigurări agent-şef Ciofu T. Marcel.

La Sculeni şi la Albiţa, nu mai papă nimeni piţa, după ce, pe la Năidaş, au fost prinşi vameşii cu caş. Sutele de percheziţii, zgomotele de cătuşe şi arestări, bliţurile aparatelor şi poveştile de la televizor i-au speriat grozav pe cei mai fericiţi angajaţi din balta Iaşului, care au ajuns acum să-şi facă cruce cu limba ori de câte ori aud vreo sirenă răcnind a pustiu în depărtare.

„Noi am aflat de la televizor că luăm şpagă”

Toate întâmplările din ultimele zile – recunosc vameşii cu jumătate de gură – i-au speriat grozav. Dar altceva, mult mai teribil, înfricoşător şi chiar metafizic, i-a bulversat de-a dreptul: au aflat că ce adună ei zilnic în găleţi înseamnă şpagă.

„Nu ştiu ce să zic, eu nu mai sunt bun de muncă… Deci tot ce am învăţat în ani şi ani de pregătire se prăbuşeşte acum în mintea mea, ca un transport de ţigări prost fixat pe coada tirului”, mărturiseşte Eugen Parnică, agent cu patru trese de plastic în cadrul PTF Sculeni. Dacă agent Parnică este unul dintre cei care încearcă să se obişnuiască cu ideea, alţi colegi de-ai săi refuză în continuare categoric să se considere şpăgari. „Domnu’ meu, omenia-i omenie, şpaga-i altă poveste. Păi dacă tu iei nici 2-3 mii de euro de la un frate de peste Prut, dar ştiind că de ţigările lui ieftine vor beneficia mii de oameni necăjiţi din Iaşi, cum poţi să vii mata la mine cu acuzaţii de şpagă?! Păi abia asta înseamnă cu adevărat să-ţi rişti pâinea, dar cu mulţumirea c-ai fost om…”, consideră, sub acoperirea anonimatului, Ciofu T. Marcel, şef de tură la vama Sculeni.

Gata cu omenia!

Indiferent de părerea pe care o au cu privire la acuzaţiile care li se aduc, vameşii ieşeni sunt decişi să lase omenia deoparte şi să coboare milităria din pod.

„Gata, nu mai acceptăm nici o atenţie. Nu mai merge cu omenia. De-acuma, numai controale la sânge. Şi la pele, dacă-i nevoie”, dă asigurări Ciofu T. Marcel, care are însă o mare supărare. „Am o căsuţă de vacanţă de nici o mie de metri pătraţi la Breazu şi planificasem să montez 40 de calorifere săptămâna asta, să aibe şi copiii mei un pic de căldurică. Dar asta este când trăieşti în dictatură…”, spune, cu emoţie în glas, vameşul ieşean, înainte de a trage pe dreapta o maşină cu numere de Vaslui.