Știm cu toții că se spune despre ardeleni că sunt mai întârziați așa, de felul lor. Gândesc mai lent, vorbesc de adormi până termină o frază, iar când e vorba de treabă, o fac într-un ritm de-ți vine acru așteptându-i. De cealaltă parte, de moldovenii noștri se știe că sunt iuți și aprigi. Îți dau cu sapa în cap numai ce te uiți la nevasta lor, dar când e de folosit sapa în scopul pentru care a fost proiectată, prășesc mai rapid decât un tractor. Mă rog, de zis, se zic multe. În fapt, putem vedea ușor cam unde au ajuns ardelenii cei molcomi și unde au rămas moldovenii cei iuți. Pare-se că e mai mult gura de noi. Și tare am mai vrea ca lucrurile să stea altfel. Dacă s-a zis că se face un lucru, apoi el să se și facă, în felul și până în momentul stabilit inițial.

Doar promisiuni
Trecem destul de des pe Cuza Vodă și probabil mulți dintre dumneavoastră fac la fel, fie și numai mergând cu tramvaiul la muncă și înapoi. Și trecem, implicit, prin fața Teatrului Național. L-am văzut ani de zile înconjurat de schele și cu spectacolele mutate prin alte săli, la Luceafărul, Casa Studenților, Pod Pogor Fiul, Uzina cu Teatru sau în sala studio. Atunci a fost construit și cubul negru de alături, ca sală provizorie. La momentul respectiv, Teatrul³, cum i s-a spus, a luat și un premiu de arhitectură, dar probabil pentru funcționalitatea interiorului, nu pentru aspectul exteriorului, care nu se potrivește în niciun fel cu frumusețea neoclasică a Teatrului Național. Când, în sfârșit, renovarea clădirii Teatrului Național s-a terminat, au început și discuțiile cu privire la viitorul cubului. După multe discuții sterile, anul trecut, cam pe vremea asta, s-a venit și cu idei concrete. Termenul de realizare a fost fixat pentru anul ăsta și tare suntem curioși dacă el va și respectat. Cum n-am mai auzit nicio vorbă despre proiect, teamă ni-e că au fost doar vise frumoase, iar din reamenajarea zonei nu vom rămâne decât cu rondurile de flori de lângă statuia lui Vasile Alecsandri.

Dus în Tudor
Ideea în sine era simplă. Teatrul³ a fost gândit ca o construcție provizorie, pe durata lucrărilor la teatrul propriu-zis. Odată acestea încheiate, cubul urma să plece. O idee a fost ca el să devină o scenă itinerantă, care urma să fie mutată din loc în loc, astfel încât să aibă loc spectacole de teatru în toate cartierele Iașului. Ideea era generoasă, dar greu de aplicat, din cauza costurilor implicate de transportul scenei dintr-un loc în altul și a faptul că teatrul cub nu fusese gândit pentru demontări și remontări repetate. Până la urmă, s-a hotărât ca teatrul cub să fie mutat definitiv în campusul studențesc din Tudor Vladimirescu, unde este suficient spațiu. Ați mai auzit dumneavoastră ceva despre această mutare? Nici noi.

Pe hârtie sună bine
Locul teatrului cub ar fi urmat să fie luat de un amfiteatru pentru spectacole în aer liber. De la construirea ansamblului Palas, Iașul a rămas fără un teatru de vară. Cel vechi a fost demolat, iar promisiunea de redeschidere a lui a fost treptat uitată. Parcul Teatrului Național urma să fie extins, pentru a include și statuia lui Miron Costin. Ar fi dispărut astfel rondul din balize de plastic din jurul acesteia, atât inutil, cât și inestetic. Tronsonul din strada Cuza Vodă, cuprins între străzile I.C. Brătianu și Stroescu trebuia transformat în pietonal, cu permiterea accesului în continuare a tramvaielor. Amenajarea unei porți spre fațada nordică a Teatrului Național ar fi permis accesul publicului, făcând totodată din Teatru și Filarmonica de peste drum un tot arhitectural unitar.

Stil interbelic
Amenajarea parcului în sine ar fi trebuit să readucă în centrul Iașului ceva din farmecul interbelic, căci s-ar fi făcut din fotografiile de epocă ale grădinii fostei mănăstiri Notre Dame de Sion, care a funcționat în sediul actualei Filarmonici. Cu busturile generalului Henri Berthelot, a compozitorului Alexandru Flechtenmacher și a actriței Aglaei Pruteanu puse în valoare, grădina ar deveni un loc de promenadă la concurență cu actualul pietonal, mai ales dacă și esplanada dintre Teatru și Mitropolie ar fi reamenajată. Cu un pietonal de 5 ha, centrul Iașului chiar ar arăta frumos. Bănci, corpuri de iluminat de epocă și un pavilion în stil interbelic de unde tinerii să poată cumpăra flori pentru fetele cu care urmează să se întâlnească ar completa noul parc al Teatrului Național. De unde ar trebui să dispară rulotele și decorurile „depozitate” în aer liber.

Îngropat
Proiectul de care vorbim implica și reamenajarea esplanade, cu trei fântâni arteziene, peste una dintre ele, așezată transversal, urmând să se treacă pe două pasarele pietonale. După cum spuneam, proiectul există. Acum un an era evaluat la aproape 10 milioane de euro. Doar că… nu se mai aude nimic de el.